Plenar -ă

Plenar, -ă, plenari, -e, adjectiv
1. (Despre ședințe, adunări, reuniuni) Care se ține cu participarea tuturor membrilor.
(Substantivat, feminin) Consfătuire, adunare, ședință la care participă toți membrii unui for de conducere, ai unei organizații etc.
2. (Livresc) Total, întreg, complet; desăvârșit, deplin. – Din latină Plenarius.

DEX – dicționarul explicativ

Plenar plenară (plenari, plenare) 1) (despre ședințe, adunări) La care participă toți membrii. 2) și adverbial Care cuprinde totul; în întregime; deplin; complet. /<latină plenarius

NODEX – noul dicționar explicativ

Plenar adjectiv (Despre ședințe, adunări) Care se ține cu participarea tuturor membrilor. substantiv feminin Ședință, adunare la care participă toți membrii unei organizații, ai unei instituții etc.
Plenară lărgită = plenară la care participă și persoane care nu fac parte din organizația sau din unitatea repectivă. [Conform franceză plenier, italiană plenario].

DN – dicționar de neologisme

Plenar, -ă adjectiv
1. (despre ședințe, adunări) cu participarea tuturor membrilor.
(substantiv feminin) ședință, adunare la care partipică toți membrii unei organizații, instituții etc. o plenară lărgită = plenară la care participă și persoane care nu fac parte din organizația respectivă.
2. deplin, întreg, complet; plenitudinar. (< latină plenarius)

MDN – marele dicționar de neologisme