Definitie Plin -ă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Plin, -Ă, plini, -e, adjectiv , substantiv neutru I. Adjectiv
1. (Despre vase, incaperi, recipiente etcetera) Care este umplut cu ceva, in care se afla ceva pana la limita. ♢ Expresie Plin ochi = umplut pana la limita capacitatii.
A fi plin de sine (sau de el) = a avea o parere foarte buna despre sine, a fi increzut, ingamfat.
A-i fi (cuiva) paharul plin, se spune despre cineva care a indurat prea multe necazuri si nu le mai poate suporta. ♦ (Despre arme de foc) În care au fost introduse cartuse; incarcat.
2. Fara goluri; intreg, compact, masiv. ♦ Întreg, deplin, nestirbit. ♢ Profesor plin = profesor universitar titular, cu toate titlurile si drepturile prevazute de lege.
Catedra plina = catedra care are numarul de ore prevazut de regulament.
3. Care cuprinde, contine, are ceva in cantitate sau in numar mare. ♦ (Despre ochi) Napadit, inundat de lacrimi.
4. Care este acoperit, incarcat total sau partial cu ceva. ♦ Murdar, manjit, uns (cu ceva).
5. (Despre fiinte, corpul lor sau parti ale corpului) Cu forme rotunde, durdulii; grasut.
6. Care are amploare, intensitate; desavarsit.
Luna plina = luna perfect rotunda, aflata in faza ei maxima.
Voce plina = voce sonora, cu volum. ♢ Expresie În plin(a)... = in mijlocul..., in miezul..., in toiul... II. Substantiv neutru: Ceea ce umple un vas, o cavitate, un spatiu etcetera; continut, cuprins. ♢ Plinul conductei = cantitate de fluid care ramane in permanenta intr-o conducta de transport. ♢ Loc adverb Din plin = din abundenta. ♢ Locutiune adjectiv si adverb În plin = in centru, la tinta. ♢ Locutiune prep.
În plinul... = in mijlocul...; prin extensiune in toiul... ♢ Expresie A-i merge cuiva in plin = a-i merge cuiva bine, a avea succes, a reusi, a izbandi.
A da o lovitura (sau a lovi, a nimeri) in plin = a nimeri bine tinta vizata, a-si ajunge scopul.
A-i iesi cuiva cu plin(ul) = a-i iesi cuiva in cale cu un vas plin (fapt considerat in credinta populara ca semn prielnic).
A face plinul = a umple cu benzina pana la refuz rezervorul unei masini. – Limba Latina Plenus.

Varianta definitie 2: Plin antonim: desert, gol, sec

Varianta definitie 3: Plin substantiv verifica cuvantul: continut, cuprins.

Varianta definitie 4: Plin adjectiv
1. intreg, neinceput. (Pe masa se afla un pahar - cu apa.)
2. complet. (Vagonul este -.)
3. verifica cuvantul: doldora.
4. incarcat, umplut, (Transilvania) tecaruit. (Pivnita - cu lemne)
5. verifica cuvantul: incarcat.
6. verifica cuvantul: masiv.
7. verifica cuvantul: intesat.
8. acoperit, incarcat. (O gradina - cu flori.)
9. incarcat, (prin Olt.) rapan. (Un cais - de fructe.)
10. verifica cuvantul: scaldat.
11. verifica cuvantul: intreg.
12. verifica cuvantul: grasut.
13. verifica cuvantul: gras.
14. gras, implinit, rotund, rotunjit. (Brate -.)
15. verifica cuvantul: mascat.

Varianta definitie 5: Plin adjectiv m., plural plini; f. singular plina, plural pline

Varianta definitie 6: Plin substantiv neutru, (spatii) plural plinuri

Varianta definitie 7: Plin1 n.
Continut al unui recipient. ♢ Din - din belsug; din abundenta. A face -ul a umple cu benzina rezervorul unei masini. A-i merge (cuiva) din - a reusi in toate. A-i iesi (cuiva) cu -ul a iesi in fata sau a trece pe dinaintea cuiva cu ceva plin, in special cu o caldare de apa, ceea ce, in superstitii, este considerat ca semn bun. /<lat. plenus

Varianta definitie 8: Plin2 -a (-i, -e) 1) si figurativ (in opozitie cu Gol) (despre vase, recipiente, incaperi etcetera) Care contine atat cat poate cuprinde. Pahar -.
Sac -.
Magazie -a. ♢ - (cu) ochi umplut pana la limita. A fi - de sine a fi increzut. 2) si figurativ Care poseda sau contine o cantitate ori un numar mare (de ceva). - de bani. - de greseli. - de emotii. 3) Care cuprinde toate elementele necesare; caruia nu-i lipseste nimic; intreg; complet. ♢ Luna -a luna rotunda.
Voce -a voce puternica si sonora. 4) (despre persoane sau despre parti ale corpului) Care are forme rotunde. - la trup.
Fata -a. 5) Care este fara goluri; care nu e desert. Nuca -a.
Știulete -. /<lat. plenus

Varianta definitie 9: Plin (plina), adjectiv –
1. Umplut, ocupat. –
2. Compact, masiv. –
3. (Substantiv neutru:) Întilnire intimplatoare cu o persoana care duce un vas plin cu apa; se considera de bun augur, iar daca vasul este gol, de rau augur. – Cu plin, in mod fericit; in plin, perfect; din plin, intocmai, exact. – Mr. plin, megl. (am)plin, istr. pl’ir.
Limba Latina plenus (Puscariu 1337; Candrea-Dens., 1405; REW 6596), conform limba italiana pieno, prov. ple, franceza plein, sp. lleno, port. cheio. – Derivat plinatate, substantiv feminin (plenitudine), format dupa franceza plenitude; plineala, substantiv feminin (invechit, indeplinire, executare silita); plinut, adjectiv (aproape plin; durduliu); implini (var. plini), verb (a umple, a face plin; a completa; a satisface; a executa, a indeplini; a atinge o virsta sau o cantitate; reflexiv, a se realiza, a se verifica; reflexiv, a ajunge la soroc, la scadenta; reflexiv, a-si gasi nasul, a i se infunda), se considera indeobste ca der. din limba latina (im)plenῑre (Densusianu, Hlr., 150; Candrea-Dens., 1407; Puscariu 789), in timp ce Cihac, II, 265, il deriva din limba slava (veche) (na)plŭniti; neimplinit, adjectiv (neexecutat; imperfect); implinitor, substantiv masculin (invechit, executor); deplin, adverb (implinit; adjectiv , complet); deplinatate, substantiv feminin (plenitudine); indeplini, verb (a executa). – Conform: suplini.