Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Plin -ă

1 * Cuvantul cu diacritice: plin -ă
Cuvantul fara diacritice: plin

Definitie: PLIN, -Ă, plini, -e, adjectiv , substantiv neutru I. Adjectiv 1. (Despre vase, încăperi, recipiente etcetera) Care este umplut cu ceva, în care se află ceva până la limită. ♢ Expresie Plin ochi = umplut până la limita capacității. A fi plin de sine (sau de el) = a avea o părere foarte bună despre sine, a fi încrezut, îngâmfat. A-i fi (cuiva) paharul plin, se spune despre cineva care a îndurat prea multe necazuri și nu le mai poate suporta. ♦ (Despre arme de foc) În care au fost introduse cartușe; încărcat. 2. Fără goluri; întreg, compact, masiv. ♦ Întreg, deplin, neștirbit. ♢ Profesor plin = profesor universitar titular, cu toate titlurile și drepturile prevăzute de lege. Catedră plină = catedră care are numărul de ore prevăzut de regulament. 3. Care cuprinde, conține, are ceva în cantitate sau în număr mare. ♦ (Despre ochi) Năpădit, inundat de lacrimi. 4. Care este acoperit, încărcat total sau parțial cu ceva. ♦ Murdar, mânjit, uns (cu ceva). 5. (Despre ființe, corpul lor sau părți ale corpului) Cu forme rotunde, durdulii; grăsuț. 6. Care are amploare, intensitate; desăvârșit. Lună plină = lună perfect rotundă, aflată în faza ei maximă. Voce plină = voce sonoră, cu volum. ♢ Expresie În plin(ă)... = în mijlocul..., în miezul..., în toiul... II. Substantiv neutru: Ceea ce umple un vas, o cavitate, un spațiu etcetera; conținut, cuprins. ♢ Plinul conductei = cantitate de fluid care rămâne în permanență într-o conductă de transport. ♢ Loc adverb Din plin = din abundență. ♢ Locutiune adjectiv și adverb În plin = în centru, la țintă. ♢ Locutiune prep. În plinul... = în mijlocul...; prin extensiune în toiul... ♢ Expresie A-i merge cuiva în plin = a-i merge cuiva bine, a avea succes, a reuși, a izbândi. A da o lovitură (sau a lovi, a nimeri) în plin = a nimeri bine ținta vizată, a-și ajunge scopul. A-i ieși cuiva cu plin(ul) = a-i ieși cuiva în cale cu un vas plin (fapt considerat în credința populară ca semn prielnic). A face plinul = a umple cu benzină până la refuz rezervorul unei mașini. – Limba Latina plenus.

2 * Cuvantul cu diacritice: plin
Cuvantul fara diacritice: plin

Definitie: Plin antonim: deșert, gol, sec

3 * Cuvantul cu diacritice: plin
Cuvantul fara diacritice: plin

Definitie: PLIN substantiv verifica cuvantul: conținut, cuprins.

4 * Cuvantul cu diacritice: plin
Cuvantul fara diacritice: plin

Definitie: PLIN adjectiv 1. întreg, neînceput. (Pe masă se află un pahar - cu apă.) 2. complet. (Vagonul este -.) 3. verifica cuvantul: doldora. 4. încărcat, umplut, (Transilvania) tecăruit. (Pivniță - cu lemne) 5. verifica cuvantul: încărcat. 6. verifica cuvantul: masiv. 7. verifica cuvantul: înțesat. 8. acoperit, încărcat. (O grădină - cu flori.) 9. încărcat, (prin Olt.) rapăn. (Un cais - de fructe.) 10. verifica cuvantul: scăldat. 11. verifica cuvantul: întreg. 12. verifica cuvantul: grăsuț. 13. verifica cuvantul: gras. 14. gras, împlinit, rotund, rotunjit. (Brațe -.) 15. verifica cuvantul: mășcat.

5 * Cuvantul cu diacritice: plin
Cuvantul fara diacritice: plin

Definitie: plin adjectiv m., plural plini; f. singular plină, plural pline

6 * Cuvantul cu diacritice: plin
Cuvantul fara diacritice: plin

Definitie: plin substantiv neutru, (spații) plural plinuri

7 * Cuvantul cu diacritice: plin
Cuvantul fara diacritice: plin

Definitie: PLIN¹ n. Conținut al unui recipient. ♢ Din - din belșug; din abundență. A face -ul a umple cu benzină rezervorul unei mașini. A-i merge (cuiva) din - a reuși în toate. A-i ieși (cuiva) cu -ul a ieși în fața sau a trece pe dinaintea cuiva cu ceva plin, în special cu o căldare de apă, ceea ce, în superstiții, este considerat ca semn bun. limba latina plenus

8 * Cuvantul cu diacritice: plin -ă -i -e
Cuvantul fara diacritice: plin

Definitie: PLIN² -ă (-i, -e) 1) și figurativ (în opoziție cu gol) (despre vase, recipiente, încăperi etcetera) Care conține atât cât poate cuprinde. Pahar -. Sac -. Magazie -ă. ♢ - (cu) ochi umplut până la limită. A fi - de sine a fi încrezut. 2) și figurativ Care posedă sau conține o cantitate ori un număr mare (de ceva). - de bani. - de greșeli. - de emoții. 3) Care cuprinde toate elementele necesare; căruia nu-i lipsește nimic; întreg; complet. ♢ Lună -ă lună rotundă. Voce -ă voce puternică și sonoră. 4) (despre persoane sau despre părți ale corpului) Care are forme rotunde. - la trup. Față -ă. 5) Care este fără goluri; care nu e deșert. Nucă -ă. Știulete -. limba latina plenus

9 * Cuvantul cu diacritice: plin plínă
Cuvantul fara diacritice: plin

Definitie: plin (plină), adjectiv – 1. Umplut, ocupat. – 2. Compact, masiv. – 3. (Substantiv neutru:) Întîlnire întîmplătoare cu o persoană care duce un vas plin cu apă; se consideră de bun augur, iar dacă vasul este gol, de rău augur. – Cu plin, în mod fericit; în plin, perfect; din plin, întocmai, exact. – Mr. plin, megl. (am)plin, istr. pl’ir. Limba Latina plenus (Pușcariu 1337; Candrea-Dens., 1405; REW 6596), conform limba italiana pieno, prov. ple, franceza plein, sp. lleno, port. cheio. – Derivat plinătate, substantiv feminin (plenitudine), format după franceza plenitude; plineală, substantiv feminin (învechit, îndeplinire, executare silită); plinuț, adjectiv (aproape plin; durduliu); împlini (var. plini), verb (a umple, a face plin; a completa; a satisface; a executa, a îndeplini; a atinge o vîrstă sau o cantitate; reflexiv, a se realiza, a se verifica; reflexiv, a ajunge la soroc, la scadență; reflexiv, a-și găsi nașul, a i se înfunda), se consideră îndeobște ca der. din limba latina (im)plenῑre (Densusianu, Hlr., 150; Candrea-Dens., 1407; Pușcariu 789), în timp ce Cihac, II, 265, îl deriva din limba slava (veche) (na)plŭniti; neîmplinit, adjectiv (neexecutat; imperfect); împlinitor, substantiv masculin (învechit, executor); deplin, adverb (împlinit; adjectiv , complet); deplinătate, substantiv feminin (plenitudine); îndeplini, verb (a executa). – Conform: suplini.