Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Ploscă

1 * Cuvantul cu diacritice: plóscă
Cuvantul fara diacritice: plosca

Definitie: PLOSCĂ, ploști, substantiv feminin 1. Vas de lemn, de lut ars, de metal sau de piele, cu capacitate mică, rotund și turtit, cu gâtul scurt și strâmt, în care se ține băutură și care se poartă atârnat de o curea. ♢ Expresie A umbla cu (sau a purta) plosca (cu minciuni) = a colporta minciuni, a duce vorbe, bârfeli de la unii la alții. 2. (Înv.) Vas în care vânătorul își ținea praful de pușcă. 3. Vas făcut din tablă smălțuită, sticlă, material plastic etcetera, cu o deschizătură largă în partea de sus, în care urinează bolnavii imobilizați la pat. – Din bulgara, scr. ploska.

2 * Cuvantul cu diacritice: plóscă
Cuvantul fara diacritice: plosca

Definitie: PLOSCĂ substantiv verifica cuvantul: căpiță, claie, porcoi, stog.

3 * Cuvantul cu diacritice: plóscă
Cuvantul fara diacritice: plosca

Definitie: PLOSCĂ substantiv 1. (regional) matara, (prin Banat și Transilvania) buclie, ciutură, palască. (O - plină cu vin.) 2. urinar, (analogic) rață. (- în care urinează bolnavii imobilizați la pat.)

4 * Cuvantul cu diacritice: plóscă
Cuvantul fara diacritice: plosca

Definitie: ploscă substantiv feminin, g.-d. art. ploștii; plural ploști

5 * Cuvantul cu diacritice: plóscă -ști
Cuvantul fara diacritice: plosca

Definitie: PLOSCĂ -ști f. 1) Vas mic (din lut ars, din lemn, din metal etcetera), de obicei ornamentat, rotund și turtit, cu gât scurt și îngust, în care se ține o băutură. ♢ A umbla cu (sau a purta) -sca cu minciuni a spune numai minciuni. 2) Vas plat (din metal, din sticlă, din material plastic etcetera) cu gura largă, folosit pentru nevoile fiziologice de bolnavii ce nu pot coborî din pat. [G.-D. ploștii] bulgara, limba sarba: ploska

6 * Cuvantul cu diacritice: plóscă plóști
Cuvantul fara diacritice: plosca

Definitie: ploscă (ploști), substantiv feminin – 1. Vas rotund și turtit de metal sau de lemn. – 2. Corneci, vas cu praf de pușcă. – 3. Vas pentru urinat. – 4. (Argou) Poșetă de damă. – 5. (Argou) Țîță. – Mr. ploscă, megl. ploască. Sl. ploskŭ „turtit”, plovska „ploscă” (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 266; Conev 64), conform bulgara, limba sarba:, ceh. ploska, mag. palackz, limba neogreaca: πλόσϰα, limba albaneza ploskë, limba turca: palaska (Miklosich, Fremdw., 118), conform și palașcă, plașcă, ploșniță. – Derivat ploscar, substantiv masculin (fabricant de ploști din lemn; persoană care la nunți vizitează invitații oferindu-le de băut; flecar, palavragiu; Trans., par cu care se bate fînul în căpiță; Arg., borfaș, hoț de buzunare); ploscaș, substantiv masculin (șarlatan, potlogar); ploșcașe, substantiv feminin (intrigantă, tîrfă); ploscoană, substantiv feminin (Trans., ploscă; căpiță). Ploscaș este explicat de Cihac, II, 263, ca o deformare din plotcaș, conform ceh. pletkar „intrigant”; dar cuvîntul limba slava (veche) nu e sigur în rom. și sensul se înțelege ușor plecînd de la ploscar „persoană care merge din casă în casă să ducă vești”, conform a umbla cu plosca „a pîrî, a țese intrigi”.