Definitie Ploscă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: PloscĂ, plosti, substantiv feminin
1. Vas de lemn, de lut ars, de metal sau de piele, cu capacitate mica, rotund si turtit, cu gatul scurt si stramt, in care se tine bautura si care se poarta atarnat de o curea. ♢ Expresie A umbla cu (sau a purta) plosca (cu minciuni) = a colporta minciuni, a duce vorbe, barfeli de la unii la altii.
2. (Înv.) Vas in care vanatorul isi tinea praful de pusca.
3. Vas facut din tabla smaltuita, sticla, material plastic etcetera, cu o deschizatura larga in partea de sus, in care urineaza bolnavii imobilizati la pat. – Din bulgara, scr. Ploska.

Varianta definitie 2: PloscĂ substantiv verifica cuvantul: capita, claie, porcoi, stog.

Varianta definitie 3: PloscĂ substantiv
1. (regional) matara, (prin Banat si Transilvania) buclie, ciutura, palasca. (O - plina cu vin.)
2. urinar, (analogic) rata. (- in care urineaza bolnavii imobilizati la pat.)

Varianta definitie 4: Plosca substantiv feminin, g.-d. art. plostii; plural plosti

Varianta definitie 5: PloscĂ -sti f. 1) Vas mic (din lut ars, din lemn, din metal etcetera), de obicei ornamentat, rotund si turtit, cu gat scurt si ingust, in care se tine o bautura. ♢ A umbla cu (sau a purta) -sca cu minciuni a spune numai minciuni. 2) Vas plat (din metal, din sticla, din material plastic etcetera) cu gura larga, folosit pentru nevoile fiziologice de bolnavii ce nu pot cobori din pat. [G.-D. Plostii] /<bulg., limba sarba: ploska

Varianta definitie 6: Plosca (plosti), substantiv feminin –
1. Vas rotund si turtit de metal sau de lemn. –
2. Corneci, vas cu praf de pusca. –
3. Vas pentru urinat. –
4. (Argou) Poseta de dama. –
5. (Argou) Țita. – Mr. plosca, megl. ploasca.
Sl. ploskŭ „turtit”, plovska „plosca” (Miklosich, Slaw.
Elem., 36; Cihac, II, 266; Conev 64), conform bulgara, limba sarba:, ceh. ploska, mag. palackz, limba neogreaca: πλόσϰα, limba albaneza ploskë, limba turca: palaska (Miklosich, Fremdw., 118), conform si palasca, plasca, plosnita. – Derivat ploscar, substantiv masculin (fabricant de plosti din lemn; persoana care la nunti viziteaza invitatii oferindu-le de baut; flecar, palavragiu; Trans., par cu care se bate finul in capita; Arg., borfas, hot de buzunare); ploscas, substantiv masculin (sarlatan, potlogar); ploscase, substantiv feminin (intriganta, tirfa); ploscoana, substantiv feminin (Trans., plosca; capita).
Ploscas este explicat de Cihac, II, 263, ca o deformare din *plotcas, conform ceh. pletkar „intrigant”; dar cuvintul limba slava (veche) nu e sigur in rom. si sensul se intelege usor plecind de la ploscar „persoana care merge din casa in casa sa duca vesti”, conform a umbla cu plosca „a piri, a tese intrigi”.