Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Ploua

1 * Cuvantul cu diacritice: plouá
Cuvantul fara diacritice: ploua

Definitie: PLOUA, pers. 3 plouă, verb I. 1. Intranzitiv impers. A cădea, a curge ploaia. ♢ Expresie A ploua cu găleata (sau ca din cofă) = a ploua foarte tare, cu picături mari și repezi. Plouă de varsă = plouă foarte tare. A ploua ca prin sită = a ploua mărunt și des; a cerne, a bura. Parcă tot îi ninge și-i plouă, se spune despre o persoană posomorâtă și mereu nemulțumită. (Familiar) A se face că plouă = a da impresia că nu observă un lucru sau un fapt neplăcut. ♦ Tranzitiv impers. A cădea ploaia asupra cuiva sau a ceva; a uda. 2. Tranzitiv și instranzitiv P. anal. A cădea (de sus) sau a lăsa să cadă ceva în cantitate sau în număr mare și în mod neîntrerupt. [Pronuntat: plo-ua] – Limba Latina plovere (= pluere).

2 * Cuvantul cu diacritice: plouá
Cuvantul fara diacritice: ploua

Definitie: ploua verb, indicativ și conjunctie: prezent 3 singular plouă; ger. plouând

3 * Cuvantul cu diacritice: a plouá
Cuvantul fara diacritice: ploua

Definitie: A PLOUA pers. 3 plouă 1. intranzitiv 1) A cădea ploaie. ♢ - cu găleata (sau cu cofa) a ploua foarte tare. - ca prin sită a ploua mărunt și des; a cerne; a burnița; a bura. 2) figurat A cădea din abundență. Plouă cu nuci. 2. tranz. (despre ploaie) A face să fie ud; a uda. - rufele. [Silabe: plo-ua] limba latina plovere

4 * Cuvantul cu diacritice: plouá -uă plouát
Cuvantul fara diacritice: ploua

Definitie: ploua (-uă, plouat), verb impers. – 1. A cădea ploaie. – 2. A cădea ceva din abundență. – 3. A plictisi, a supăra. – Varianta ortogr. ploa. Mr. ploae, istr. plou. Limba Latina plovĕre, forma populară a lui pluĕre (Pușcariu 1342; Candrea-Dens., 1413; Densusianu, Hlr., 78; REW 6610), cu schimb de conjug., conform limba italiana piovere (senes. piovare, conform Max Steffens, Die Ausdrucke fur Regen, Zurich 1935, 5), prov., cat. ploure, franceza pleuvoir, sp. llover, port. chover. Mai există urme de conjug. în -ere: să plouă, în Trans., să ploaie; plouă, în Olt., ploaie. Varianta ploa, este cuvant invechit și incorectă. Derivat ploaie, substantiv feminin (precipitație atmosferică; abundență, încărcătură de alice), mr. ploae, megl. ploaiă, istr. ploie, din limba latina plovia ‹ pluvia (Diez, I, 322; Diez, Gramm., I, 155; Densusianu, Filologie, 448; Tiktin; REW 6620), conform limba italiana pioggia, prov. ploja, franceza pluie, sp. lluvia, port. chuva (reducerea ploja în lat., propusă de Pușcariu 1340; Candrea-Dens., 1415, nu putea conduce la rezultatul rom., conform Pascu, Beitrage, 19); ploicică (var. ploiță), substantiv feminin (răpăială); ploier, substantiv masculin (pasăre, Squatarola squatarola); plointe, adjectiv (Oltenia, timp ploios), pe care Candrea îl leagă de limba latina pluentem, nu pare o ipoteză necesară; ploios, adjectiv (cu ploaie); plouat, adjectiv (ud; obosit, fără chef).