Definitie Ploua - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Ploua, pers. 3 ploua, verb I.
1. Intranzitiv impers.
A cadea, a curge ploaia. ♢ Expresie A ploua cu galeata (sau ca din cofa) = a ploua foarte tare, cu picaturi mari si repezi.
Ploua de varsa = ploua foarte tare.
A ploua ca prin sita = a ploua marunt si des; a cerne, a bura.
Parca tot ii ninge si-i ploua, se spune despre o persoana posomorata si mereu nemultumita. (Familiar) A se face ca ploua = a da impresia ca nu observa un lucru sau un fapt neplacut. ♦ Tranzitiv impers.
A cadea ploaia asupra cuiva sau a ceva; a uda.
2. Tranzitiv si instranzitiv P. anal.
A cadea (de sus) sau a lasa sa cada ceva in cantitate sau in numar mare si in mod neintrerupt. [Pronuntat: plo-ua] – Limba Latina Plovere (= pluere).

Varianta definitie 2: Ploua verb, indicativ si conjunctie: prezent 3 singular ploua; ger. plouand

Varianta definitie 3: A ploua pers. 3 ploua
1. intranzitiv 1) A cadea ploaie. ♢ - cu galeata (sau cu cofa) a ploua foarte tare. - ca prin sita a ploua marunt si des; a cerne; a burnita; a bura. 2) figurat A cadea din abundenta. Ploua cu nuci.
2. tranz. (despre ploaie) A face sa fie ud; a uda. - rufele. [Silabe: Plo-ua] /<lat. plovere

Varianta definitie 4: Ploua (-ua, plouat), verb impers. –
1. A cadea ploaie. –
2. A cadea ceva din abundenta. –
3. A plictisi, a supara. – Varianta ortogr. ploa.
Mr. ploae, istr. plou.
Limba Latina plovĕre, forma populara a lui pluĕre (Puscariu 1342; Candrea-Dens., 1413; Densusianu, Hlr., 78; REW 6610), cu schimb de conjug., conform limba italiana piovere (senes. piovare, conform Max Steffens, Die Ausdrücke für Regen, Zürich 1935, 5), prov., cat. ploure, franceza pleuvoir, sp. llover, port. chover.
Mai exista urme de conjug. in -ere: sa ploua, in Trans., sa ploaie; ploua, in Olt., ploaie.
Varianta ploa, este cuvant invechit si incorecta.
Derivat ploaie, substantiv feminin (precipitatie atmosferica; abundenta, incarcatura de alice), mr. ploae, megl. ploaia, istr. ploie, din limba latina *plovia ‹ pluvia (Diez, I, 322; Diez, Gramm., I, 155; Densusianu, Filologie, 448; Tiktin; REW 6620), conform limba italiana pioggia, prov. ploja, franceza pluie, sp. lluvia, port. chuva (reducerea ploja in lat., propusa de Puscariu 1340; Candrea-Dens., 1415, nu putea conduce la rezultatul rom., conform Pascu, Beiträge, 19); ploicica (var. ploita), substantiv feminin (rapaiala); ploier, substantiv masculin (pasare, Squatarola squatarola); plointe, adjectiv (Oltenia, timp ploios), pe care Candrea il leaga de limba latina pluentem, nu pare o ipoteza necesara; ploios, adjectiv (cu ploaie); plouat, adjectiv (ud; obosit, fara chef).