Definitie Plug - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Plug, pluguri, substantiv neutru
1. Unealta agricola cu tractiune animala sau mecanica, folosita la arat, la dezmiristit etcetera ♢ Expresie De la coarnele plugului = de la tara. ♦ Arat, plugarit. ♦ Îndeletnicirea, ocupatia plugarului; plugarie1. ♢ Expresie Acesta (sau acela) mi-i plugul = aceasta (sau aceea) imi este meseria, ocupatia. ♦ Figurativ Ogor, pamant; tara.
2. (În sintagmele) Plug de carbune = masina de lucru prevazuta cu lame sau cutite pentru dislocarea materialului, folosita la executarea mecanizata a operatiilor de abataj si de incarcare a carbunilor.
Plug nivelator = masina folosita la nivelarea terenurilor si la imprastierea unui material pe o sosea sau pe un teren.
Plug pentru santuri = masina de lucru cu cutite speciale care serveste la saparea santurilor.
Plug de zapada = vehicul echipat cu un dispozitiv pentru curatirea zapezii de pe o cale de comunicatie.
3. Piesa metalica montata transversal pe o banda de transport, pentru a face ca materialul transportat sa cada alaturi de banda.
4. Figura de schi care consta in apropierea din mers a varfurilor schiurilor in forma de unghi, pentru a frana sau pentru a reduce viteza.
5. (Regional) Plugusor (2). – Din limba slava (veche) Plugŭ.

Varianta definitie 2: Plug substantiv
1. (TEHNICA) (regional) plugnita. (Cu -ul se ara.)
2. verifica cuvantul: plugarit.

Varianta definitie 3: Plug substantiv neutru, plural pluguri

Varianta definitie 4: Plug -uri n. 1) Unealta agricola pentru arat. - cu cai. - cu cormana. ♢ - de zapada vehicul special amenajat pentru curatarea zapezii de pe o cale de circulatie. - de carbune agregat folosit la taierea si incarcarea carbunilor in mine. - nivelator masina folosita pentru nivelare in lucrarile rutiere. (A fi) de la coarnele -ului (a fi) din tarani. A trage in - a munci din greu (obosind peste masura). 2) Munca aratului. Țaranii vin de la -. 3) Procedeu de a frana schiurile, apropiindu-le varfurile. /<sl. plugu

Varianta definitie 5: Plug (pluguri), substantiv neutru –
1. Unealta pentru arat. –
2. Obicei folcloric din ajunul Anului Nou, in care se merge pe la case, adesea cu un plug in miniatura, cintindu-se cintece legate de muncile cimpului. –
3. Vehicul de deszapezit. –
4. Constelatia Orion. – Mr., megl. plug.
Sl. plugŭ (Miklosich, Slaw.
Elem., 36; Miklosich, Fremdw., 118; Cihac, II, 267; Cancel 23; Conev 68; Pascu, II, 205), conform bulgara, limba sarba:, cr. plug, ceh. pluh, pol. plug, limba rusa plugi, din limba germana Pflug. – Derivat plugar, substantiv masculin (municor agricol; urator); plugaras, substantiv masculin (flacau care umbla cu uratul in ajunul Anului Nou); plugari, verb (a munci pamintul, a ara; a se ocupa cu muncile cimpului); plugarie (var. plugarit), substantiv feminin (ocupatia plugarului); plugareasa (var. plugarita), substantiv feminin (taranca); plugulet (var. plugusor), substantiv neutru (obicei folcloric in ajunul Anului Nou; cintecul care se cinta cu acest prilej).