Pluti
Definitie, sens si explicatie
1Pluti, plutesc, verb Iv.
Intranzitiv
1. (Despre corpuri) A se mentine la suprafata unui lichid prin cufundare partiala in volumul acestuia; a aluneca, a se deplasa pe suprafata unui lichid. ♦ (Despre mancaruri) A fi inecat in grasime sau sos.
2. (Despre pasari, insecte etcetera) A se mentine sau a se misca lin in aer sau intr-un fluid fara interventia unei actiuni din exterior. ♢ Expresie A pluti in aer = A) (despre un fenomen sau un eveniment) a fi gata sa se dezlantuie, a presimti aparitia; B) (despre o afirmatie, o situatie etcetera) a nu se sprijini pe realitate. ♦ (Despre corpuri ceresti; adesea figurativ) A se misca pe bolta cereasca. ♦ (Despre sunete si mirosuri) A strabate prin aer, a se imprastia, a se raspandi.
3. (Adesea figurativ) A se mentine sau a se misca lin intr-un spatiu sau intr-un mediu real sau imaginar. ♦ Figurativ A dainui, a starui, a predomina. – Din Pluta1.
Intranzitiv
1. (Despre corpuri) A se mentine la suprafata unui lichid prin cufundare partiala in volumul acestuia; a aluneca, a se deplasa pe suprafata unui lichid. ♦ (Despre mancaruri) A fi inecat in grasime sau sos.
2. (Despre pasari, insecte etcetera) A se mentine sau a se misca lin in aer sau intr-un fluid fara interventia unei actiuni din exterior. ♢ Expresie A pluti in aer = A) (despre un fenomen sau un eveniment) a fi gata sa se dezlantuie, a presimti aparitia; B) (despre o afirmatie, o situatie etcetera) a nu se sprijini pe realitate. ♦ (Despre corpuri ceresti; adesea figurativ) A se misca pe bolta cereasca. ♦ (Despre sunete si mirosuri) A strabate prin aer, a se imprastia, a se raspandi.
3. (Adesea figurativ) A se mentine sau a se misca lin intr-un spatiu sau intr-un mediu real sau imaginar. ♦ Figurativ A dainui, a starui, a predomina. – Din Pluta1.
2Pluti verb
1. verifica cuvantul: naviga.
2. a sta. (Uleiul - deasupra apei.)
3. verifica cuvantul: zbura.
1. verifica cuvantul: naviga.
2. a sta. (Uleiul - deasupra apei.)
3. verifica cuvantul: zbura.
3Pluti verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural plutesc, imperfect 3 singular plutea; conjunctie: prezent 3 singular si plural pluteasca
4A pluti -esc intranzitiv 1) A se mentine miscandu-se (incet) pe suprafata unui lichid. 2) (despre mirosuri, sunete etcetera) A se raspandi mentinandu-se un timp in aer, intr-un spatiu. ♢ -este in aer e gata-gata sa se produca. 3) (despre pasari, insecte, obiecte usoare) A se mentine miscandu-se lin in aer. Frunzele -esc. 4) figurativ (despre astri) A se misca pe bolta cerului. 5) fig. (despre mancaruri) A fi bogat in grasime, sos etcetera Sarmalele -esc in grasime. /Din pluta
5Pluti (plutesc, plutit), verb –
1. A se mentine deasupra unui lichid, a inota, a sta la suprafata. –
2. A zbura in vint. – Mr. mplatescu, platire.
Sl. pluti, plovą (Miklosich, Slaw.
Elem., 36; Cihac, Ii, 267), conform limba sarba:, cr. plutati, ceh. plouti. – Derivat pluta, substantiv feminin (stratul exterior, elastic al unor specii de stejar, varietate de plop, Populus pyramidalis; plutitor, flotor; bucatica de material plutitor legata de sfoara unditei; ambarcatie usoara; varietate de nufar, Nymphaea alba, Nuphar luteum), deverbal, sau din limba slava (veche) pluti „pluta” (Cihac, Ii, 267; Conev 82), conform bulgara pluta, limba sarba:, cr. plutva, ceh. plt., limba rusa plot; plutas, adjectiv (care pluteste; Mold., nehotarit, indecis); plutas, substantiv masculin (producator sau conducator de plute); plutasie, substantiv feminin (indeletnicirea de plutas); plutari, verb (a merge cu pluta pe apa, a transporta ceva cu pluta); plutarit, substantiv neutru (transport cu pluta); plutet (var. plutelnic), adjectiv (invechit, navigabil); plutica, substantiv feminin (planta acvatica, Villarsia nymphoides); plutitor, adjectiv (care pluteste); plutitoare, substantiv feminin (rourica, Glyceria fluitans); plutnita, substantiv feminin (nufar alb, Nymphaea alba).
1. A se mentine deasupra unui lichid, a inota, a sta la suprafata. –
2. A zbura in vint. – Mr. mplatescu, platire.
Sl. pluti, plovą (Miklosich, Slaw.
Elem., 36; Cihac, Ii, 267), conform limba sarba:, cr. plutati, ceh. plouti. – Derivat pluta, substantiv feminin (stratul exterior, elastic al unor specii de stejar, varietate de plop, Populus pyramidalis; plutitor, flotor; bucatica de material plutitor legata de sfoara unditei; ambarcatie usoara; varietate de nufar, Nymphaea alba, Nuphar luteum), deverbal, sau din limba slava (veche) pluti „pluta” (Cihac, Ii, 267; Conev 82), conform bulgara pluta, limba sarba:, cr. plutva, ceh. plt., limba rusa plot; plutas, adjectiv (care pluteste; Mold., nehotarit, indecis); plutas, substantiv masculin (producator sau conducator de plute); plutasie, substantiv feminin (indeletnicirea de plutas); plutari, verb (a merge cu pluta pe apa, a transporta ceva cu pluta); plutarit, substantiv neutru (transport cu pluta); plutet (var. plutelnic), adjectiv (invechit, navigabil); plutica, substantiv feminin (planta acvatica, Villarsia nymphoides); plutitor, adjectiv (care pluteste); plutitoare, substantiv feminin (rourica, Glyceria fluitans); plutnita, substantiv feminin (nufar alb, Nymphaea alba).