Definitie Poală - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: PoalĂ, poale, substantiv feminin I.
1. Partea de jos a unui vesmant femeiesc sau a unor obiecte de imbracaminte (incheiate in fata); tivitura a unui obiect de imbracaminte; partea de la talie in jos, mai larga, a unor vesminte; (popular) fusta. ♢ Locutiune adverb La poala (sau la poalele) cuiva = A) inaintea, la picioarele cuiva; B) la voia, la bunul plac al cuiva. ♢ Expresie A se tine de poala (sau poalele) cuiva = A) (despre copii) a sta in preajma sau sub ocrotirea mamei, a nu se departa de dansa; B) a urmari cu insistenta pe cineva, a se tine scai de cineva.
A-l trage (pe cineva) copiii de poale = a avea copii mici, familie numeroasa, a avea greutati familiale. (Familiar; despre femei) A tine (pe cineva) la (sau de) poala (sau poalele) ei = a nu-i lasa (cuiva) prea multa libertate de actiune, a-l tine din scurt, a dispune de cineva.
A-si da poalele peste cap sau a-si lua (ori a-si pune) poalele in cap = a nu mai tine socoteala de nimic, a depasi orice limita; a da pe fata un caracter josnic, imoral.
A saruta poala (sau poalele) cuiva = a saruta partea de jos a hainei unui suveran in semn de supunere si respect, potrivit unui obicei azi iesit din uz; a se inchina; prin extensiune a se prosterna, a se umili. ♦ (Placinta cu) poale (sau poalele)-n brau = placinta facuta din bucati patrate de aluat, ale carei colturi se intorc peste umplutura, formand un fel de plic.
2. Partea corpului cuprinsa intre brau si genunchi, impreuna cu partea de imbracaminte corespunzatoare, la o persoana care sade; partea de jos si din fata a unei fuste, a unui sort etcetera adusa in sus si tinuta cu mana sau prinsa in brau, formand o adancitura in care se pot aduna ori dure anumite lucruri. ♢ Locutiune adverb Cu poala = in cantitate mare, mult. ♢ Expresie (Rar) A duce pe cineva in poala = a ocroti, a proteja pe cineva. ♦ Cantitatea de lucruri care pot fi duse intr-o poala (I 2).
O poala de oua.
3. Prin specializare: (La plural) Bucata de panza frumos lucrata cu care se impodobeste o icoana sau cu care se acopera masa din altar.
4. Parte marginala a unei piei (care acopere abdomenul si picioarele animalului). II. P. anal.
1. Margine a unei paduri situata de obicei mai in vale.
2. Parte a cerului marginita de linia orizontului; zare.
3. (La plural) Zona mai larga de la baza unei forme de relief inalte (munte, deal, pisc etcetera). ♦ Partea de jos a unei cladiri, a unui zid; baza, temelie. ♦ Partea de jos a coroanei unui copac. Iii. Compuse: (Botanica) poala-randunicii sau poala-Maicii-Domnului = volbura; poala-Sfintei-Marii = planta erbacee din familia labiatelor, cu tulpina inalta, cu frunze mici, aromate si flori albe (Nepeta nuda). IV. (Pop.; in sintagma) Poala alba = leucoree. – Din limba slava (veche) Pola.

Varianta definitie 2: PoalĂ substantiv verifica cuvantul: buberic, ciclu, menstruatie, period.

Varianta definitie 3: PoalĂ substantiv
1. (regional) rochie. (- a unui vesmant.)
2. verifica cuvantul: baza.

Varianta definitie 4: Poala substantiv feminin, g.-d. art. poalei; plural poale

Varianta definitie 5: PoalĂ -E f. 1) Partea de la talie in jos a unui obiect de imbracaminte. ♢ A trage (pe cineva) de -e a) a atrage atentia cuiva; b) a nu-i da pace cuiva, plictisindu-l cu rugaminti. A tine (pe cineva) langa (sau la) -ele sale a nu-i da cuiva prea multa libertate. A se tine de -a (sau -ele) mamei a sta numai langa mama. - alba scurgere vaginala de lichid albicios, uneori purulent; leucoree. 2) Adancitura formata prin ridicarea partii de jos a unei rochii, fuste sau a unui sort (in care se pot pune diferite obiecte). ♢ Placinta (cu) -e (sau -ele-n brau) v. PlĂcintĂ. -a-randunicii planta agatatoare cu flori albe sau roz care au forma de palnie; volbura. 3) Cantitate de obiecte cat pot incapea intr-o astfel de adancitura. O - de nuci. 4) Partea corpului dintre brau si genunchi (impreuna cu imbracamintea) la o persoana care sade. 5) Partea de jos a unei ridicaturi. -ele dealului. ♢ -ele padurii marginea unei paduri. -ele copacului partea de jos a coroanei copacului. /<sl. palo

Varianta definitie 6: Poala (poale), substantiv feminin –
1. Fusta, partea inferioara a unor vesminte. –
2. Sin. –
3. Partea inferioara a unui munte. –
4. Fata de masa, covor fin. –
5. Țesatura scumpa care se asaza in partea de jos a unei icoane. – Mr., megl. poala.
Sl. polu „mijloc, margine, sin” (Miklosich, Slaw.
Elem., 37; Cihac, II, 268; Conev 115), conform bulgara, pol, limba sarba:, ceh., pol., limba rusa pola, pol. polka „pulpana”.
E dubletul lui pol, verifica cuvantul: aici. – Derivat impolat, adjectiv (cu poale largi, amplu); poloana, substantiv feminin (fusta mare, pulpana), cuvint rar, citat numai de Dame; pulpana, substantiv feminin (poala), probabil in loc de *polcana, conform pol. polka, incrucisat cu pulpa „coapsa” (Cihac, II, 267; der. din franceza pourpoint „un fel de pieptar”, propusa de Bogrea, Dacor., I, 291 si admisa de REW 6424, Pascu, Arch.
Rom., VI, 231 si Scriban, pare indoielnica).