Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Poartă

1 * Cuvantul cu diacritice: poártă
Cuvantul fara diacritice: poarta

Definitie: POARTĂ, porți, substantiv feminin 1. Deschidere amenajată într-un zid, într-un gard etcetera în care s-au prins cu balamale tăblii de lemn, de fier etcetera pentru a permite accesul din interior în exterior și invers; deschizătura împreună cu tăblița, cu balamalele etcetera; tăblia care închide deschizătura. ♢ Locutiune adverb Poartă-n poartă cu cineva = față în față, vizavi, peste drum. ♢ Expresie A bate la toate porțile (sau la porțile cuiva) = a se adresa tuturor, solicitând sprijin, ajutor într-o împrejurare grea. Poartă de scăpare = mijloc de a ieși dintr-o situație dificilă. A sta (sau a rămâne, a se uita) ca vițelul la poarta nouă = a sta (sau a rămâne, a se uita) uimit, nedumerit, dezorientat (în fața unei situații noi și neașteptate, căreia nu-i poți face față). ♦ Intrare într-o cetate sau într-un oraș. ♦ Regiune periferică din jurul unui oraș, al unui ținut, al unei țări; margine, hotar. ♦ Figurativ Cale de acces; posibilitate de a realiza ceva, mijloc. 2. Ușă la intrarea principală a unei clădiri; prin extensiune casă, gospodărie. ♢ Expresie Din poartă în poartă = din casă în casă, dintr-un loc într-altul. 3. Arcul pe care îl formează o conductă de aer comprimat traversând galeria unei mine. 4. Cadru format din două bare verticale unite la capătul de sus printr-o bară orizontală (de care se prinde o plasă), instalat pe terenurile de sport, în care se urmărește introducerea mingii sau a pucului la unele jocuri sportive (fotbal, handbal, hochei etcetera). 5. Vale îngustă prin care o apă își deschide trecerea între două șiruri de munți; pas, trecătoare, defileu. ♦ Loc îngust între pereții de stâncă ai vârfurilor de munte, prin care se trece pe alt versant. 6. (Înv.; în epoca suzeranității turcești asupra țărilor române) Reședința, curtea sultanului sau a unui pașă; prin extensiune Imperiul Otoman. – Limba Latina porta.

2 * Cuvantul cu diacritice: poártă
Cuvantul fara diacritice: poarta

Definitie: POARTĂ substantiv I. 1. prag, ușă, (Dobr.) tocat. (A ieșit în -.) 2. (SPORT) (livresc) but. (Apără - echipei de fotbal.) II. (IST.) 1. (nume propriu) verifica cuvantul: Imperiul otoman. 2. lude.

3 * Cuvantul cu diacritice: poártă
Cuvantul fara diacritice: poarta

Definitie: poartă (constr., geogr., sport) substantiv feminin, g.-d. art. porții; plural porți

4 * Cuvantul cu diacritice: poártă
Cuvantul fara diacritice: poarta

Definitie: Poartă (reședința sultanului) substantiv pr. f.

5 * Cuvantul cu diacritice: poártă porți
Cuvantul fara diacritice: poarta

Definitie: POARTĂ porți f. 1) Deschizătură într-un gard sau zid care face posibilă intrarea într-un spațiu împrejmuit și ieșirea din el. 2) Panou mobil (simplu sau dublu) care închide această deschizătură. ♢ Din - în - din casă în casă; la fiecare casă. --n - peste drum; vizavi. A se uita (sau a sta, a rămâne) ca vițelul la - nouă a rămâne dezorientat, uluit în fața unei situații neașteptate. A bate la toate porțile a se adresa tuturor după ajutor. 3) Loc de intrare (special amenajat) într-un oraș sau într-o cetate. 4) Cadru cuprins între două bare verticale unite în partea de sus printr-o orizontală și închis printr-o plasă, în care se trimite mingea sau pucul la unele jocuri sportive. 5) înv. Curtea sultanului turcesc. ♢ -a Otomană Imperiul Otoman. 6) Vale îngustă între două șiruri de munți (prin care trece o apă curgătoare). [G.-D. porții] limba latina porta

6 * Cuvantul cu diacritice: poártă
Cuvantul fara diacritice: poarta

Definitie: poartă¹, porți, cal mătăhălos și urât.

7 * Cuvantul cu diacritice: poártă
Cuvantul fara diacritice: poarta

Definitie: poartă², porți, substantiv feminin (regional) mal, țărm.

8 * Cuvantul cu diacritice: poártă pórți
Cuvantul fara diacritice: poarta

Definitie: poartă (porți), substantiv feminin – 1. Deschizătură și loc de trecere într-un loc împrejmuit. – 2. Imperiul otoman. – Mr., megl. poartă, istr. poartę. Limba Latina porta (Pușcariu 1347; Candrea-Dens., 1421; REW 6671), conform limba italiana, prov., cat., port. porta, franceza porte, sp. puerta. – Derivat portar (mr. purtar), substantiv masculin (paznic; Muntenia, șambelan, boier însărcinat cu protocolul, cel care introduce trimișii Porții; Mold., comandantul cetății Suceava, capitala țării, șeful armatei), ar putea reprezenta direct limba latina portārius (Pușcariu 1358; REW 6673); portăreasă, substantiv feminin (femeie care păzește poarta); portărel, substantiv masculin (învechit, slujbaș domnesc subordonat marelui portar; executor judecătoresc); portărie, substantiv feminin (meseria de portar). – Derivat neol. portic, substantiv neutru, din franceza portique; portieră, substantiv feminin, din franceza portiere; portal, substantiv neutru, din franceza portail.