Definitie Poartă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: PoartĂ, porti, substantiv feminin
1. Deschidere amenajata intr-un zid, intr-un gard etcetera in care s-au prins cu balamale tablii de lemn, de fier etcetera pentru a permite accesul din interior in exterior si invers; deschizatura impreuna cu tablita, cu balamalele etcetera; tablia care inchide deschizatura. ♢ Locutiune adverb Poarta-n poarta cu cineva = fata in fata, vizavi, peste drum. ♢ Expresie A bate la toate portile (sau la portile cuiva) = a se adresa tuturor, solicitand sprijin, ajutor intr-o imprejurare grea.
Poarta de scapare = mijloc de a iesi dintr-o situatie dificila.
A sta (sau a ramane, a se uita) ca vitelul la poarta noua = a sta (sau a ramane, a se uita) uimit, nedumerit, dezorientat (in fata unei situatii noi si neasteptate, careia nu-i poti face fata). ♦ Intrare intr-o cetate sau intr-un oras. ♦ Regiune periferica din jurul unui oras, al unui tinut, al unei tari; margine, hotar. ♦ Figurativ Cale de acces; posibilitate de a realiza ceva, mijloc.
2. Usa la intrarea principala a unei cladiri; prin extensiune casa, gospodarie. ♢ Expresie Din poarta in poarta = din casa in casa, dintr-un loc intr-altul.
3. Arcul pe care il formeaza o conducta de aer comprimat traversand galeria unei mine.
4. Cadru format din doua bare verticale unite la capatul de sus printr-o bara orizontala (de care se prinde o plasa), instalat pe terenurile de sport, in care se urmareste introducerea mingii sau a pucului la unele jocuri sportive (fotbal, handbal, hochei etcetera).
5. Vale ingusta prin care o apa isi deschide trecerea intre doua siruri de munti; pas, trecatoare, defileu. ♦ Loc ingust intre peretii de stanca ai varfurilor de munte, prin care se trece pe alt versant.
6. (Înv.; in epoca suzeranitatii turcesti asupra tarilor romane) Resedinta, curtea sultanului sau a unui pasa; prin extensiune Imperiul Otoman. – Limba Latina Porta.

Varianta definitie 2: PoartĂ substantiv I.
1. prag, usa, (Dobr.) tocat. (A iesit in -.)
2. (SPORT) (livresc) but. (Apara - echipei de fotbal.) II. (IST.)
1. (nume propriu) verifica cuvantul: Imperiul otoman.
2. lude.

Varianta definitie 3: Poarta (constr., geogr., sport) substantiv feminin, g.-d. art. portii; plural porti

Varianta definitie 4: Poarta (resedinta sultanului) substantiv pr. f.

Varianta definitie 5: PoartĂ porti f. 1) Deschizatura intr-un gard sau zid care face posibila intrarea intr-un spatiu imprejmuit si iesirea din el. 2) Panou mobil (simplu sau dublu) care inchide aceasta deschizatura. ♢ Din - in - din casa in casa; la fiecare casa. --n - peste drum; vizavi. A se uita (sau A sta, A ramane) Ca vitelul la - noua a ramane dezorientat, uluit in fata unei situatii neasteptate. A bate la toate portile a se adresa tuturor dupa ajutor. 3) Loc de intrare (special amenajat) intr-un oras sau intr-o cetate. 4) Cadru cuprins intre doua bare verticale unite in partea de sus printr-o orizontala si inchis printr-o plasa, in care se trimite mingea sau pucul la unele jocuri sportive. 5) inv.
Curtea sultanului turcesc. ♢ -a Otomana Imperiul Otoman. 6) Vale ingusta intre doua siruri de munti (prin care trece o apa curgatoare). [G.-D. Portii] /<lat. porta

Varianta definitie 6: Poarta1, porti, cal matahalos si urat.

Varianta definitie 7: Poarta2, porti, substantiv feminin (regional) mal, tarm.

Varianta definitie 8: Poarta (porti), substantiv feminin –
1. Deschizatura si loc de trecere intr-un loc imprejmuit. –
2. Imperiul otoman. – Mr., megl. poarta, istr. poartę.
Limba Latina porta (Puscariu 1347; Candrea-Dens., 1421; REW 6671), conform limba italiana, prov., cat., port. porta, franceza porte, sp. puerta. – Derivat portar (mr. purtar), substantiv masculin (paznic; Muntenia, sambelan, boier insarcinat cu protocolul, cel care introduce trimisii Portii; Mold., comandantul cetatii Suceava, capitala tarii, seful armatei), ar putea reprezenta direct limba latina portārius (Puscariu 1358; REW 6673); portareasa, substantiv feminin (femeie care pazeste poarta); portarel, substantiv masculin (invechit, slujbas domnesc subordonat marelui portar; executor judecatoresc); portarie, substantiv feminin (meseria de portar). – Derivat neol. portic, substantiv neutru, din franceza portique; portiera, substantiv feminin, din franceza portière; portal, substantiv neutru, din franceza portail.