Definitie Pod - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Pod, poduri, substantiv neutru I.
1. Constructie de lemn, de piatra, de beton, de metal etcetera care leaga intre ele malurile unei ape sau marginile unei depresiuni de pamant, sustinand o cale de comunicatie terestra (sosea sau cale ferata) si asigurand continuitatea caii peste un obstacol natural sau artificial. ♢ Pod de gheata = strat continuu de gheata care acopera in intregime suprafata unui rau sau a unui lac ca urmare a unei perioade indelungate de temperatura scazuta a aerului.
Pod carstic = portiune a tavanului unei pesteri ramasa suspendata in urma prabusirii acestuia.
Pod plutitor (sau umblator) = bac. ♢ Expresie A face pod cu palma mainii = a pune mana streasina la ochi pentru a putea vedea mai bine. (Sport) A face podul = a face o figura caracteristica prin indoirea corpului pe spate in semicerc, cu sprijin pe maini si pe picioare. ♦ Pod (I 1) demontabil, format dintr-un sir de barci sau de plute legate de ancore sau de piloti.
Pod de vase. ♦ Punte suspendata (mobila) la o cetate sau la un castel medieval.
2. Platforma avand forma asemanatoare cu a unui pod (I 1) si care serveste ca loc de lucru, ca element de protectie etcetera; spec. macara cu scheletul in forma de pod (I 1), pe care se deplaseaza aparatul de ridicare si de transportare a greutatilor. ♢ Pod-bascula = bascula prevazuta cu o platforma pe care se cantaresc in statiile de cale ferata vagoanele incarcate cu marfa.
Pod rulant = macara mobila alcatuita dintr-un pod metalic care are o cale de rulare la oarecare inaltime deasupra solului si care se foloseste in ateliere, in hale de montaj, in turnatorii etcetera pentru ridicarea unor sarcini si deplasarea lor pe directie orizontala.
Pod basculant = pod metalic mobil, destinat circulatiei vagonetelor intre rampele puturilor de mina si colivia de extractie.
Podul sondei = platforma folosita ca rampa pentru materialul tubular care se introduce sau se extrage din sonda.
Pod de siguranta = platforma prevazuta cu deschideri pentru trecere, montata din loc in loc intr-un put de mina pentru a opri caderea unei persoane care ar aluneca pe scari sau pentru a retine o roca desprinsa din pereti.
3. (Înv.) Puntea unei nave.
4. (Înv.) Pavaj din scanduri groase de stejar cu care se acopereau strazile; caldaram: prin extensiune strada, ulita pavata cu scanduri.
Podul Mogosoaiei.
5. (În practicile religiei crestine ortodoxe) Bucata de panza ingusta si lunga care se asterne din loc in loc pe parcursul unui cortegiu mortuar. II. Spatiul dintre acoperis si planseul superior al unei cladiri. ♢ Locutiune adverb Din pod in pivnita = in intregime, complet. ♢ Expresie A calca (sau a se uita) (ca) din pod, se spune despre un om plin de sine, ingamfat, increzut.
A cadea ca din pod = a ramane surprins, uimit, dezorientat, buimac.
A calca ca din pod = a merge cu pasi nesiguri, greu. ♦ P. ext.
Tavan, plafon. Iii. P. anal.
1. (În sintagmele) Podul mainii = dosul mainii.
Podul palmei = partea interioara a palmei, de la incheietura cu antebratul pana la degete.
2. Lucrare protetica dentara, metalica sau mixta, folosita ca metoda terapeutica. – Din limba slava (veche) Podŭ.

Varianta definitie 2: Pod substantiv verifica cuvantul: rock

Varianta definitie 3: Pod substantiv
1. (CONSTR.) (invechit) punte. (- peste o apa.)
2. pod miscator verifica cuvantul: bac; pod plutitor verifica cuvantul: bac; pod umblator verifica cuvantul: bac.
3. (CONSTR.) (invechit si reg.) podisor, (regional) podei, podet. (- al casei.)
4. (TEHN.) (regional) scaun, scaunis, (Moldova) pomostina. (- la osia carului.)

Varianta definitie 4: Pod substantiv verifica cuvantul: caldaram, cat, calcai, chinga, coverta, dusumea, etaj, nivel, pardoseala, pavaj, plafon, plaz, pluta, podea, punte, scandura, scobar, strada, talpa, tavan.

Varianta definitie 5: Pod substantiv neutru, plural poduri

Varianta definitie 6: Pod -uri n. 1) Constructie (de lemn, de metal etcetera) care asigura continuitatea unei cai de comunicatie peste un obstacol natural (rau, rapa) sau artificial (canal, cale ferata etcetera). ♢ - umblator (sau Plutitor) platforma plutitoare pentru trecerea peste un curs de apa; bac; brudina. - de vase (sau De pontoane) pod improvizat care are platforma montata pe ambarcatii ancorate. -ul palmei v. PalmĂ. A face - cu palma mainii a pune streasina la ochi pentru a vedea mai bine. 2) popular Suprafata orizontala care formeaza partea superioara a unei incaperi; bagdadie; tavan; plafon. ♢ A sari pana in - de bucurie a simti o mare bucurie. 3) Spatiu inchis cuprins intre tavan si acoperisul unei case. ♢ Gura -ului usa podului. A cadea din - a fi buimacit, dezorientat. 4) Parte a unei macarale pe care se deplaseaza aparatul de ridicare si de transportare a greutatilor. 5) inv.
Pavaj din scanduri groase (de stejar) cu care se acopera strazile. 6) cuvant invechit Strada acoperita cu un astfel de pavaj. 7) inv.
Punte a unei nave. 8) reg. bis.
Bucata de panza (broboada, servet etcetera) cu un colac si o lumanare pe ea, care se asterne in anumite locuri (de fiecare data alta) in drumul cortegiului mortuar, fiind data apoi cuiva pomana. /<sl. podu

Varianta definitie 7: Pod- verifica cuvantul: Podo-.

Varianta definitie 8: Pod substantiv masculin (regional) peste denumit si „scobar”.

Varianta definitie 9: Pod (poduri), substantiv neutru –
1. Platforma de scindura, planseu. –
2. Punte. –
3. (Înv.) Drum pietruit cu scinduri, obisnuit in orasele rom. –
4. Cale, drum, sosea. –
5. Ponton. –
6. Tavan. –
7. Spatiu inchis intre acoperis si plafonul casei. –
8. Pardoseala. –
9. Palma miinii. –
10. Talpa plugului. –
11. Zacatoare (la moara). –
12. Bucati de pinza care se intind in calea cortegiului funerar, cu ideea de a usura mortului trecerea pe puntea raiului. – Megl. pod.
Sl. podŭ „platforma” (Miklosich, Slaw.
Elem., 37; Cihac, II, 270; Conev 81; Spitzer, Mitt.
Wien., 326), conform bulgara, limba sarba:, cr., slov. pod „platforma de scinduri”, mag. pad „podul casei”. – Derivat podar, substantiv masculin (invechit, incasator de podarit; paznic la pod; pontonier; Mold., maturator); podarit, substantiv neutru (slujba pontonierului; taxa pe poduri); podet, substantiv neutru (podisca); podi, verb (a bate podea), din limba slava (veche), bulgara poditi; podeala (var. podea), sf. (dusumea, pardoseala, parchet); podeag, substantiv neutru (platou, movila, colina); podereu (var. podireu, poderei), substantiv neutru (Trans., pod de sura); podina, substantiv feminin (pardoseala, suport; scindura; acoperis; baza stogului), din limba sarba: podina; podis, substantiv masculin (platou, movila; punte de lemn); podisca, substantiv feminin (pod mic; ponton); podisor, substantiv neutru (Trans., blidar, dulap); pondeala (Trans., varianta Olt. pondila), substantiv feminin (pardoseala, sol), din podeala cu infix nazal sau contaminat cu podina. – Din rom. provine slov. podišiar (Candrea, Elemente, 402).