Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Pol

1 * Cuvantul cu diacritice: pol
Cuvantul fara diacritice: pol

Definitie: POL³ substantiv (Înv.) Jumătate (dintr-un întreg, dintr-o unitate). – Din limba slava (veche) polŭ.

2 * Cuvantul cu diacritice: pol
Cuvantul fara diacritice: pol

Definitie: POL², poli, substantiv masculin Monedă de metal sau de hârtie valorând douăzeci de lei, care a circulat în țara noastră; douăzeci de lei. ♦ Nume dat mai multor monede rusești și franțuzești (de aur) care au circulat în țările române în secolul XIX; napoleon. – Din limba rusa pol.

3 * Cuvantul cu diacritice: pol
Cuvantul fara diacritice: pol

Definitie: POL¹, poli, substantiv masculin 1. Fiecare dintre cele două puncte situate la capetele axei de rotație a pământului și în care se reunesc toate meridianele geografice; prin extensiune regiunea din jurul acestor două puncte. ♢ Pol ceresc = fiecare dintre cele două puncte în care prelungirea axei de rotație a pământului, trecând prin cei doi poli tereștri, intersectează sfera cereasca. Pol magnetic terestru = punct pe suprafața pământului în care acul magnetic are poziția verticală (înclinația magnetică este de 90°). 2. (Matematica) Fiecare dintre cele două puncte în care un diametru al sferei intersectează sfera. 3. (Fiz.) Fiecare dintre cele două puncte sau regiuni ale unui corp opuse una celeilalte din punctul de vedere al unei anumite proprietăți. ♢ Pol electric pozitiv (sau negativ) = fiecare dintre cele două regiuni ale unui corp polarizat electric, de la care diverg sau către care converg liniile de câmp ale inducției magnetice. 4. Zonă a miezului feromagnetic al unui circuit magnetic pe unde fluxul magnetic principal sau cel util trece din materialul feromagnetic în aer, sau invers. 5. Parte componentă a unei mașini electrice, care contribuie la magnetizarea circuitului magnetic al mașinii. 6. Piesă a unei pile galvanice care stabilește contactul cu circuitul exterior. 7. Figurativ Fiecare dintre punctele, situațiile etcetera aflate la două extremități opuse. – Din franceza pôle, limba latina polus.

4 * Cuvantul cu diacritice: pol
Cuvantul fara diacritice: pol

Definitie: POL substantiv verifica cuvantul: jumătate.

5 * Cuvantul cu diacritice: pol
Cuvantul fara diacritice: pol

Definitie: POL substantiv (cuvant ce tine de fizica) 1. (învechit) punct. (- al magnetului.) 2. pol pozitiv = anod, (învechit) placă.

6 * Cuvantul cu diacritice: pol
Cuvantul fara diacritice: pol

Definitie: pol (terestru, electric, monedă) substantiv masculin, plural poli

7 * Cuvantul cu diacritice: pol
Cuvantul fara diacritice: pol

Definitie: pol (jumătate) substantiv neutru

8 * Cuvantul cu diacritice: pol -i
Cuvantul fara diacritice: pol

Definitie: POL¹ -i m. 1) geogr. Fiecare dintre cele două puncte situate la capetele (de nord și de sud) ale axei de rotație a Pământului. 2) Regiune situată în jurul acestor puncte. -ul nord. -ul sud. ♢ - ceresc fiecare dintre punctele de intersecție a axei Pământului cu sfera cerească. 3) Fiecare dintre capetele opuse ale unui magnet. 4) matematica Fiecare dintre cele două puncte de intersecție a unei sfere cu diametrul ei. 5) fiz. Fiecare dintre extremitațile unui circuit electric, una cu sarcină pozitivă, iar cealaltă cu sarcină negativă. 6) figurativ Parte extremă, opusă a ceva. -ii unei discuții. franceza pole, limba latina polus

9 * Cuvantul cu diacritice: pol -i
Cuvantul fara diacritice: pol

Definitie: POL² -i m. cuvant invechit 1) Monedă franceză de aur în valoare de 20 de franci, cu circulație și în alte țări europene. 2) Monedă rusească egală cu jumătate de sorocovăț. 3) fam. Monedă sau bancnotă de douăzeci de lei. /conform limba rusa pol

10 * Cuvantul cu diacritice: pol
Cuvantul fara diacritice: pol

Definitie: POL substantiv masculin 1. (Matematica) Fiecare dintre cele două puncte în care o axă străpunge sfera. ♦ Originea unui sistem de coordonate polare. 2. (Astr.) Fiecare dintre cele două extremități ale axei Pământului. ♦ Pol ceresc = fiecare dintre cele două puncte în care bolta cerească pare să fie atinsă de axa în jurul căreia se efectuează mișcarea diurnă a aștrilor. 3. (Fiz.) Fiecare dintre capetele opuse ale unui magnet; fiecare dintre centrele de sarcină electrică ale unei pile electrice sau ale unui curent electric. 4. (Figurat) Extremități, puncte opuse unul față de celălalt. [Plural poli, (substantiv neutru) poluri. / < franceza pôle, conform limba germana Pol < limba latina polus , limba greaca (veche) polos < polein – a se întoarce, a se învârti].

11 * Cuvantul cu diacritice: pol
Cuvantul fara diacritice: pol

Definitie: POL¹ substantiv neutru 1. (matematica) fiecare dintre cele două puncte în care o axă străpunge sfera. ♦ origine a unui sistem de coordonate polare. 2. fiecare dintre cele două extremități ale axei Pământului. ♦ - ceresc = fiecare dintre cele două puncte de intersecție a axei Pământului cu bolta cerească. 3. (fiz.) fiecare dintre capetele opuse ale unui magnet; fiecare dintre centrele de sarcină electrică ale unei pile electrice sau ale unui curent electric. 4. (matematica) punct singular al unei transformări geometrice. 5. extremitate a fusului celular, către care migrează cromozomii. 6. (figurativ) fiecare dintre punctele, situațiile etcetera aflate la extremități. (< franceza pôle, limba latina polus, limba greaca (veche) polos)

12 * Cuvantul cu diacritice: -pól
Cuvantul fara diacritice: pol

Definitie: -POL² element „dreptul de a vinde”. (< franceza -pole, conform din limba greaca polein, a vinde)

13 * Cuvantul cu diacritice: pol póli
Cuvantul fara diacritice: pol

Definitie: pol (poli), substantiv masculin – 1. (Înv.) Jumătate. – 2. Monedă de aur de 20 de franci și apoi de 20 de lei. – 3. Douăzeci de lei. Sl. polĭ (Cihac, II, 274), invariabil cu primul sens. Cel de al doilea se explică de obicei prin limba rusa poluimperial „napoleon” (Tiktin, Scriban) explicație care nu ia în seamă că napoleonul trebuie să valoreze zece franci. După Pușcariu, Dacor., I, 602, din Napoleon, prin intermediul limba neogreaca: ἔνα(να)πολεόνι; dar tot așa se numeau și ludovicii de aur. Mai probabil, s-a numit așa la început o monedă de aur diferită, conform limba engleza half crown, limba rusa polùcha „jumătate de monedă”. – Derivat polidor, substantiv masculin (Arg., douăzeci de lei), formație glumeață în care pare prezentă ideea de „aur” (după ipoteza de nesusținut a lui Pașca, Dacor., IX, 328, de la Polidor, fiul lui Priam, conform Graur, BL, V, 224); polcă, substantiv feminin (dans), din ceh. polka, pulka, parțial prin intermediul franceza polka; conform polturac.