Definitie Polar -ă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Polar, -Ă, polari, -e, adjectiv , substantiv feminin
1. Adjectiv Privitor la cei doi poli1 ai Pamantului, de la poli1, caracteristic polilor1; din regiunea sau din zona polilor1. ♢ Noapte polara = noapte de iarna care se intalneste in regiunile situate dincolo de cercul polar si care poate dura pana la o jumatate de an.
Steaua polara = steaua principala din constelatia Carului-Mic, situata pe prelungirea boreala a axei Pamantului, care serveste ca mijloc de orientare si dupa care se poate stabili directia nordului.
Urs polar = urs alb, verifica cuvantul: urs.
2. Adjectiv Privitor la polii1 unui magnet sau ai unei pile electrice. ♦ Referitor la un corp sau la un mediu care prezinta polaritate.
3. Adjectiv (Mat.; in sintagma) ♢ Coordonate polare = coordonate al caror sistem de referinta este alcatuit dintr-un punct si o semiaxa care porneste din acel punct.
4. Adjectiv (Fil.) Care se afla intr-un raport de polaritate, care prezinta polaritate.
5. S.f.
Locul geometric al punctelor conjugate armonic cu un punct dat in raport cu cele doua puncte in care o dreapta variabila ce trece prin punctul dat intersecteaza conica data. – Din limba latina Polaris, limba italiana Polare, franceza Polaire.

Varianta definitie 2: Polar adjectiv (GEOGR., MET.) rece, (invechit) polaric. (Clima, zona -.)

Varianta definitie 3: Polar adjectiv m., plural polari; f. singular polara, plural polare

Varianta definitie 4: Polar -a (-i, -e) 1) Care este caracteristic polilor Pamantului; de la poli. ♢ Stea -a stea principala din constelatia Ursa Mica, dupa care se poate determina directia spre polul nord. Noapte -a verifica cuvantul: Noapte. Urs - v. Urs. 2) Care tine de polii unui (electro)magnet; propriu polilor unui (electro)magnet. 3) figurativ Care se caracterizeaza prin polaritate; cu polaritate. /<lat. polaris, limba franceza: polaire

Varianta definitie 5: Polar adjectiv
1. Referitor la poli (2), de la poli. ♦ Zona polara = zona cuprinsa intre latitudinile de 75° si poli.
2. Referitor la polii unui magnet sau ai unei pile electrice. ♦ Referitor la un corp sau la un mediu care prezinta polaritate.
3. (Matematica) Coordonate polare = numere reale care determina pozitia unui punct in plan.
4. (Filozofie) Care se afla in raport de polaritate (1), care prezinta polaritate. [Conform: franceza polaire].

Varianta definitie 6: Polar I. adjectiv
1. referitor la poli (2), de la poli, caracteristic polilor. o zona -a = zona cuprinsa intre latitudinile de 75s si poli; cerc - = cerc paralel cu ecuatorul, care delimiteaza zonele polare; Steaua P-a = stea principala din constelatia Carului-Mic, care indica directia nord.
2. referitor la polii unui magnet sau ai unei pile electrice. ♢ referitor la un corp, la un mediu care prezinta polaritate.
3. (matematica) coordonate ĕ = coordonate al caror sistem de referinta este format dintr-un punct (pol) si o semiaxa cu originea in acesta.
4. (filozofie) care se afla in raport de polaritate (2).
II. substantiv feminin loc geometric al punctelor conjugate cu un punct dat, in raport cu cele doua puncte in care o secanta variabila ce trece prin punctul dat intersecteaza o conica. (< franceza polaire, limba latina polaris, limba italiana polare)