Definitie Politețe - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: PolitÉȚe, (2) politeti, substantiv feminin
1. Atitudine, comportare conforma cu buna-cuviinta, amabila, politicoasa; amabilitate. ♢ Pronume personal (sau posesiv) de politete = pronume care se foloseste in vorbirea cu sau despre o persoana careia i se cuvine respect sau pentru a-i impune respect. ♢ Locutiune adjectiv De politete = A) care exprima politete; B) politicos, amabil; protocolar. ♢ Locutiune adverb Din (sau de, rar, pentru) politete = fiind obligat de anumite cerinte (formale) de conduita, de eticheta. ♦ Ansamblu de reguli de comportament in spiritul bunei-cuviinte, al amabilitatii si al respectului reciproc.
2. (Familiar; la plural) Cuvinte sau gesturi care exprima politetea (1) (exagerata a) cuiva fata de cineva. [Plural si: (2) politeturi. – Varianta: Politeta substantiv feminin] – Din franceza Politesse.

Varianta definitie 2: Politete antonim: impolitete, apolitete, badaranie, bruschete, brutalitate, grosolanie, indelicatete, nepolitete, nedilecatete, vulgaritate

Varianta definitie 3: PolitÉȚe substantiv
1. cuviinta, decenta, respect, (livresc) reverenta, urbanitate, (livr. figurativ) urbanism. (O atitudine plina de -.)
2. amabilitate, maniera, (livresc) civilitate. (E de-o - ireprosabila.)
3. verifica cuvantul: curtoazie.

Varianta definitie 4: Politete substantiv feminin, art. politetea, g.-d. art. politetii; (cuvinte, gesturi) plural politeti/politeturi

Varianta definitie 5: PolitÉȚe -i f. 1) Comportament politicos; atitudine amabila; amabilitate. 2) Vorba sau gest care exprima un astfel de comportament (de obicei exagerat). [G.-D. Politetii; Pl. si Politeturi] /<fr. politesse

Varianta definitie 6: PolitÉȚe substantiv feminin Fel de a se purta, de a vorbi in societate, potrivit cerintelor buneicuviinte; amabilitate. [Varianta politeta substantiv feminin / < limba italiana politezza, conform franceza politesse].

Varianta definitie 7: PolitÉȚe substantiv feminin fel de a se purta, a vorbi in societate potrivit cerintelor bunei-cuviinte; amabilitate. (< franceza politesse)