Definitie Politic -ă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Politic, -Ă, politici, -ce, substantiv feminin, adjectiv I. S.f.
1. Știinta si practica de guvernare a unui stat; sfera de activitate social-istorica ce cuprinde relatiile, orientarile si manifestarile care apar intre partide, intre categorii si grupuri sociale, intre popoare etcetera in legatura cu promovarea intereselor lor, in lupta pentru putere etcetera; orientare, activitate, actiune a unui partid, a unor grupuri sociale, a puterii de stat etcetera in domeniul conducerii treburilor interne si externe; ideologie care reflecta aceasta orientare, activitate, actiune. ♢ Expresie A face politica = a lua parte in mod activ la discutarea si rezolvarea treburilor statului.
2. Tactica, comportare (abila) folosita de cineva pentru atingerea unui scop. II. Adjectiv
1. Care apartine politicii (I), care se refera la politica, de politica; politicesc1. ♢ Drepturi politice = drepturile de participare a cetatenilor la conducerea treburilor statului.
Nivel politic = grad de pregatire a cuiva in probleme de politica generala; orientare justa in astfel de probleme.
Om politic (si, cuvant invechit, substantivat, m.) = persoana care are un rol important in activitatea politica, care isi desfasoara activitatea principala in domeniul politicii (I 1). ♦ (Substantivat, n.) Aspect, element politic (II 1), viata politica.
2. Care are sau care exprima o comportare abila; dibaci, siret. – Din limba latina Politicus, limba neogreaca: Politikos, franceza Politique.

Varianta definitie 2: Politic adjectiv verifica cuvantul: diplomatic.

Varianta definitie 3: Politic substantiv verifica cuvantul: om politic, politician.

Varianta definitie 4: Politic adjectiv (invechit) politicesc. (Doctrina -.)

Varianta definitie 5: Politic adjectiv m., plural politici; f. singular politica, plural politice

Varianta definitie 6: Politic -ca (-ci, -ce) Care tine de politica; propriu politicii. Program -. ♢ Drepturi -ce drepturile cetatenilor de a participa la activitatea de conducere a statului. Om - persoana a carei ocupatie principala este activitatea politica. /<lat. politicus, ngr. politikos, limba franceza: politique

Varianta definitie 7: Politic, -Ă adjectiv Care apartine politicii, referitor la politica. ♦ Nivel politic = grad de pregatire a cuiva in probleme de politica generala; orientare justa in astfel de probleme; drepturi politice = drepturi referitoare la participarea cetatenilor la viata obsteasca si la conducerea treburilor societatii; economie politica = verifica cuvantul: Economie. [Conform: franceza politique, limba latina politicus, limba greaca (veche) politikos < polis – oras].

Varianta definitie 8: Politic, -Ă I. adjectiv referitor la politica. o nivel - = grad de pregatire a cuiva in probleme de politica generala; orientare justa in astfel de probleme; om - = cel care isi desfasoara activitatea in domeniul politicii (II, 1); drepturi če = drepturi referitoare la participarea cetatenilor la viata obsteasca si la conducerea treburilor societatii II. substantiv feminin
1. activitate a claselor, a grupurilor sociale in raport cu statul, determinata de interesele si de scopurile lor; activitate a organelor puterii si conducerii de stat in domeniul treburilor publice interne si externe.
2. tactica, comportare, abilitate folosita de cineva pentru a-si atinge scopul. (< franceza politique, limba latina politicus, limba greaca (veche) politikos, /II/ politike)