1
Politic, -ă, politici, -ce, substantiv feminin, adjectiv I. Substantiv feminin
1. Știința și practica de guvernare a unui stat; sferă de activitate social-istorică ce cuprinde relațiile, orientările și manifestările care apar între partide, între categorii și grupuri sociale, între popoare etc.
în legătură cu promovarea intereselor lor, în lupta pentru putere etc.; orientare, activitate, acțiune a unui partid, a unor grupuri sociale, a puterii de stat etc.
în domeniul conducerii treburilor interne și externe; ideologie care reflectă această orientare, activitate, acțiune.
Expresie A face politică = a lua parte în mod activ la discutarea și rezolvarea treburilor statului.
2. Tactică, comportare (abilă) folosită de cineva pentru atingerea unui scop. II. Adjectiv
1. Care aparține politicii (I), care se referă la politică, de politică; politicesc1.
Drepturi politice = drepturile de participare a cetățenilor la conducerea treburilor statului. Nivel politic = grad de pregătire a cuiva în probleme de politică generală; orientare justă în astfel de probleme. Om politic (și, învechit, substantivat, masculin) = persoană care are un rol important în activitatea politică, care își desfășoară activitatea principală în domeniul politicii (I 1).
(Substantivat, neutru) Aspect, element politic (II 1), viață politică.
2. Care are sau care exprimă o comportare abilă; dibaci, șiret. – Din latină Politicus, neogreacă Politikos, franceză Politique.
1. Știința și practica de guvernare a unui stat; sferă de activitate social-istorică ce cuprinde relațiile, orientările și manifestările care apar între partide, între categorii și grupuri sociale, între popoare etc.
în legătură cu promovarea intereselor lor, în lupta pentru putere etc.; orientare, activitate, acțiune a unui partid, a unor grupuri sociale, a puterii de stat etc.
în domeniul conducerii treburilor interne și externe; ideologie care reflectă această orientare, activitate, acțiune.
Expresie A face politică = a lua parte în mod activ la discutarea și rezolvarea treburilor statului.
2. Tactică, comportare (abilă) folosită de cineva pentru atingerea unui scop. II. Adjectiv
1. Care aparține politicii (I), care se referă la politică, de politică; politicesc1.
Drepturi politice = drepturile de participare a cetățenilor la conducerea treburilor statului. Nivel politic = grad de pregătire a cuiva în probleme de politică generală; orientare justă în astfel de probleme. Om politic (și, învechit, substantivat, masculin) = persoană care are un rol important în activitatea politică, care își desfășoară activitatea principală în domeniul politicii (I 1).
(Substantivat, neutru) Aspect, element politic (II 1), viață politică.
2. Care are sau care exprimă o comportare abilă; dibaci, șiret. – Din latină Politicus, neogreacă Politikos, franceză Politique.
DEX – dicționarul explicativ
2
Politic politică (Politici, politice) Care ține de politică; propriu politicii. Program politic.
Drepturi politice drepturile cetățenilor de a participa la activitatea de conducere a statului. Om politic persoană a cărei ocupație principală este activitatea politică. /<latină politicus, neogreacă politikos, franceză politique
Drepturi politice drepturile cetățenilor de a participa la activitatea de conducere a statului. Om politic persoană a cărei ocupație principală este activitatea politică. /<latină politicus, neogreacă politikos, franceză politique
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Politic, -ă adjectiv Care aparține politicii, referitor la politică.
Nivel politic = grad de pregătire a cuiva în probleme de politică generală; orientare justă în astfel de probleme; drepturi politice = drepturi referitoare la participarea cetățenilor la viața obștească și la conducerea treburilor societății; economie politică = vezi Economie. [Conform franceză politique, latină politicus, greacă politikos < polis – oraș].
Nivel politic = grad de pregătire a cuiva în probleme de politică generală; orientare justă în astfel de probleme; drepturi politice = drepturi referitoare la participarea cetățenilor la viața obștească și la conducerea treburilor societății; economie politică = vezi Economie. [Conform franceză politique, latină politicus, greacă politikos < polis – oraș].
DN – dicționar de neologisme
4
Politic, -ă I. adjectiv referitor la politică. o nivel politic = grad de pregătire a cuiva în probleme de politică generală; orientare justă în astfel de probleme; om politic = cel care își desfășoară activitatea în domeniul politicii (II, 1); drepturi če = drepturi referitoare la participarea cetățenilor la viața obștească și la conducerea treburilor societății II. substantiv feminin
1. activitate a claselor, a grupurilor sociale în raport cu statul, determinată de interesele și de scopurile lor; activitate a organelor puterii și conducerii de stat în domeniul treburilor publice interne și externe.
2. tactică, comportare, abilitate folosită de cineva pentru a-și atinge scopul. (< franceză politique, latină politicus, greacă politikos, /II/ politike)
1. activitate a claselor, a grupurilor sociale în raport cu statul, determinată de interesele și de scopurile lor; activitate a organelor puterii și conducerii de stat în domeniul treburilor publice interne și externe.
2. tactică, comportare, abilitate folosită de cineva pentru a-și atinge scopul. (< franceză politique, latină politicus, greacă politikos, /II/ politike)
MDN – marele dicționar de neologisme
Încă o definiție din alt dicționar
5
Politic adjectiv masculin, plural politici; feminin singular politică, plural politice
DOOM – dicționarul ortografic