Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Poliță

1 * Cuvantul cu diacritice: póliță
Cuvantul fara diacritice: polita

Definitie: POLIȚĂ², polițe, substantiv feminin 1. (În sistemul financiar) Act prin care o persoană dispune debitorului ei să plătească o sumă de bani unei alte persoane sau la ordinul acesteia; trată. ♢ Poliță în alb = poliță² (1) pe care nu figurează numele beneficiarului. ♢ Expresie A plăti (cuiva) polița = a se răzbuna (pe cineva). 2. (În sintagma) Poliță de asigurare = document emis de către o instituție de asigurare, prin care aceasta certifică încheierea unui contract de asigurare a vieții sau a bunurilor materiale ale cuiva. – Din limba italiana polizza.

2 * Cuvantul cu diacritice: póliță
Cuvantul fara diacritice: polita

Definitie: POLIȚĂ¹, polițe, substantiv feminin Suport de scândură fixat orizontal pe un perete, într-un dulap etcetera, pe care se țin diferite obiecte. ♦ Obiect de mobilier prevăzut cu asemenea suporturi. [Plural și: poliți] – Din limba slava (veche) polica.

3 * Cuvantul cu diacritice: póliță
Cuvantul fara diacritice: polita

Definitie: POLIȚĂ substantiv verifica cuvantul: cormană, răsturnătoare.

4 * Cuvantul cu diacritice: póliță
Cuvantul fara diacritice: polita

Definitie: POLIȚĂ substantiv cambie, trată, (învechit) obligă, sinet, (ger-manism cuvant invechit) vecsel.

5 * Cuvantul cu diacritice: póliță
Cuvantul fara diacritice: polita

Definitie: POLIȚĂ substantiv 1. verifica cuvantul: etajeră. 2. verifica cuvantul: raft. 3. verifica cuvantul: policioară.

6 * Cuvantul cu diacritice: póliță
Cuvantul fara diacritice: polita

Definitie: poliță (mobilă, act) substantiv feminin, g.-d. art. poliței; plural polițe

7 * Cuvantul cu diacritice: póliță -e
Cuvantul fara diacritice: polita

Definitie: POLIȚĂ¹ -e f. 1) Suport de scândură așezat în poziție orizontală pe un perete sau într-un dulap, pe care se țin diferite obiecte. 2) Mobilier prevăzut cu astfel de suporturi. [G.-D. poliței] limba slava (veche) polica

8 * Cuvantul cu diacritice: póliță -e
Cuvantul fara diacritice: polita

Definitie: POLIȚĂ² -e f. 1) fin. Act financiar în baza căruia debitorul este obligat, la ordinul creditorului, să plătească beneficiarului o sumă de bani la un anumit termen; vecsel. ♢ - în alb poliță pe care nu este indicat numele beneficiarului. A plăti cuiva o - a se răzbuna pe cineva. 2): - de asigurare document prin care se confirmă încheierea unui contract de asigurare. [G.-D. poliței] limba italiana polizza

9 * Cuvantul cu diacritice: póliță
Cuvantul fara diacritice: polita

Definitie: POLIȚĂ substantiv feminin 1. trată. 2. - de asigurare = act prin care se încheie o asigurare; a plăti (cuiva) o - = a răzbuna. (< limba italiana polizza)

10 * Cuvantul cu diacritice: póliță pólițe
Cuvantul fara diacritice: polita

Definitie: poliță (polițe), substantiv feminin – 1. Consolă, placă. – 2. Raft, blidar. – 3. Stinghia inferioară a jugului. – 4. Cormană. – Mr., megl. puliță. Sl. (sb., cr., pol.) polica, bulgara policŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 274; Conev 62), conform limba neogreaca: πόλίτσα, limba albaneza policë, mag. polcz. – Derivat policioară, substantiv feminin (blidar; cormană, apărătoare de urechi; Banat, jugastru).

11 * Cuvantul cu diacritice: póliță pólițe
Cuvantul fara diacritice: polita

Definitie: poliță (polițe), substantiv feminin – 1. Cambie, trată; ordin de plată. – 2. Contract de asigurare. – Mr. poliță, puliță. limba italiana: polizza, prin intermediul limba neogreaca: πόλιτσα (Galdi 233; conform REW 528).