Definitie Polog - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Polog2, poloage, substantiv neutru
1. Țesatura taraneasca groasa (impermeabila), lucrata din lana, din in sau din canepa si folosita ca cerga, patura, asternut etcetera
2. Țesatura fina, folosita mai ales ca draperie; perdea; prin extensiune baldachin.
3. Acoperitoare speciala confectionata din panza rara sau din plasa de sarma, folosita impotriva tantarilor, a mustelor etcetera – Din limba slava (veche) Podlogŭ, limba rusa Polog.

Varianta definitie 2: Polog1, poloage, substantiv neutru
1. (Popular) Cantitate de iarba (sau de alte plante) cosita dintr-o singura miscare de coasa; manunchi de fan sau de grau secerat (care urmeaza sa fie adunat sau legat in snopi). ♢ Expresie (Adverbial) A sta (sau a zacea, a cadea) polog = a sta (sau a zacea, a cadea) gramada.
2. (Regional) Întoarcere sau imprastiere a fanului cosit (pentru a se usca).
3. (Regional) Iarba buna de cosit. – Din bulgara, scr. Polog.

Varianta definitie 3: Polog substantiv verifica cuvantul: baldachin, duium, gramada, manunchi, multime, oranist, paretar, potop, prelata, puhoi, puzderie, sumedenie, uranisc.

Varianta definitie 4: Polog substantiv brazda, (regional) otcos. (Un - de iarba, de grau.)

Varianta definitie 5: Polog (cantitate de iarba, tesatura, acoperitoare) substantiv neutru, plural poloage

Varianta definitie 6: Polog1 -oage n.
Fasie de iarba sau de cereale cosite, avand latimea unei apucaturi de coasa sau de cositoare; brazda. ♢ A sta (sau A zace) - a sta (sau a zace) la pamant. /<bulg., limba sarba: polog

Varianta definitie 7: Polog2 -oage n. 1) Învelitoare confectionata dintr-o tesatura groasa (de canepa sau in), avand diferite intrebuintari; veretca. 2) Panza fina pentru draperii si perdele. 3) Acoperamant special, asemanator unui cort, care se atarna deasupra unui pat in scop protector (impotriva tantarilor, mustelor etcetera). 4) Pat cu un astfel de acoperamant, instalat vara in aer liber. /<rus. polog

Varianta definitie 8: Polog (poloage), substantiv neutru –
1. Pala de iarba; postata. –
2. Manunchi de fin sau de griu uscat cazut la pamint inainte de a fi cules. –
3. (Pinza de) cort. –
4. Baldachin, draperie de pat. – Megl. palog.
Sl. pologŭ „depozit” (Miklosich, Slaw.
Elem., 37; Cihac, II, 275; Conev 61 si 72), de la položiti „a aseza”, conform bulgara, limba sarba: polog „cuib”, limba rusa polog „draperie de pat” si dirlog, potlog, razlog, zalog. – Derivat (im)pologi, verb (a cosi finul; a semana; reflexiv, a se rasuci, a se indoi); pologar, substantiv masculin (cosas); polojenie, substantiv feminin (gluma, anecdota), din limba slava (veche) položenije „asezare”.