Definitie Polonez -ă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: PolonÉz, -Ă, polonezi, -e, substantiv, adjectiv
1. Substantiv masculin si feminin: Persoana care face parte din populatia de baza a Poloniei sau este originara de acolo; polon (1).
2. Adjectiv Care apartine Poloniei sau populatiei ei, privitor la Polonia sau la populatia ei, originar din Polonia; ca al polonezilor (1); polon (2). ♢ Covrig polonez = produs de patiserie in forma de colacel preparat din aluat de cozonac imbibat cu sirop de zahar si avand deasupra nuci pisate. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbita de polonezi (1).
3. S.f.
Dans de origine poloneza (2), in tempo moderat si in masura de 3/4, cu ritm viguros si cu caracter maiestuos, solemn, asemanator marsului; melodie dupa care se executa acest dans.
4. Substantiv masculin Mezel din carne de vita si de porc, afumat la cald si apoi fiert; (familiar) polis. – Din franceza Polonais.

Varianta definitie 2: PolonÉz s., adjectiv I.
1. substantiv polon, (invechit si reg.) leah, poleac, (invechit) les.
2. adjectiv polon, (invechit si reg.) poleac, polecesc, (invechit) lesesc, polonesc. II. substantiv polis. (A mancat paine cu -.)

Varianta definitie 3: Polonez substantiv masculin, adjectiv m., plural polonezi; f. singular poloneza, g.-d. art. polonezei, plural poloneze

Varianta definitie 4: PolonÉz1 -a (-i, -e) m. si f.
Persoana care face parte din populatia de baza a Poloniei sau este originara din Polonia. /<fr.
Polonais

Varianta definitie 5: PolonÉz2 -a (-i, -e) Care apartine Poloniei sau populatiei ei; din Polonia. /<fr.
Polonais

Varianta definitie 6: PolonÉz, -Ă I. adjectiv, substantiv masculin f. (locuitor) din Polonia. ♢ (s. f.) limba slava occidentala, cu alfabet latin, vorbita de polonezi.
II. substantiv feminin
1. dans de origine poloneza cu caracter maiestuos, solemn, cu miscare moderata; melodia corespunzatoare.
2. compozitie instrumentala in tempo si cu caracterul acestui dans. (< franceza polonais)