Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Polonez -ă

1 * Cuvantul cu diacritice: polonéz -ă
Cuvantul fara diacritice: polonez

Definitie: POLONEZ, -Ă, polonezi, -e, substantiv, adjectiv 1. Substantiv masculin și feminin: Persoană care face parte din populația de bază a Poloniei sau este originară de acolo; polon (1). 2. Adjectiv Care aparține Poloniei sau populației ei, privitor la Polonia sau la populația ei, originar din Polonia; ca al polonezilor (1); polon (2). ♢ Covrig polonez = produs de patiserie în formă de colăcel preparat din aluat de cozonac îmbibat cu sirop de zahăr și având deasupra nuci pisate. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de polonezi (1). 3. S.f. Dans de origine poloneză (2), în tempo moderat și în măsura de 3/4, cu ritm viguros și cu caracter maiestuos, solemn, asemănător marșului; melodie după care se execută acest dans. 4. Substantiv masculin Mezel din carne de vită și de porc, afumat la cald și apoi fiert; (familiar) poliș. – Din franceza polonais.

2 * Cuvantul cu diacritice: polonéz
Cuvantul fara diacritice: polonez

Definitie: POLONEZ s., adjectiv I. 1. substantiv polon, (învechit și reg.) leah, poleac, (învechit) leș. 2. adjectiv polon, (învechit și reg.) poleac, polecesc, (învechit) leșesc, polonesc. II. substantiv poliș. (A mâncat pâine cu -.)

3 * Cuvantul cu diacritice: polonéz
Cuvantul fara diacritice: polonez

Definitie: polonez substantiv masculin, adjectiv m., plural polonezi; f. singular poloneză, g.-d. art. polonezei, plural poloneze

4 * Cuvantul cu diacritice: polonéz -ă -i -e
Cuvantul fara diacritice: polonez

Definitie: POLONEZ¹ -ă (-i, -e) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Poloniei sau este originară din Polonia. franceza Polonais

5 * Cuvantul cu diacritice: polonéz -ă
Cuvantul fara diacritice: polonez

Definitie: POLONEZ² -ă (-i, -e) Care aparține Poloniei sau populației ei; din Polonia. franceza Polonais

6 * Cuvantul cu diacritice: polonéz -ă
Cuvantul fara diacritice: polonez

Definitie: POLONEZ, -Ă I. adjectiv, substantiv masculin f. (locuitor) din Polonia. ♢ (s. f.) limbă slavă occidentală, cu alfabet latin, vorbită de polonezi. II. substantiv feminin 1. dans de origine poloneză cu caracter maiestuos, solemn, cu mișcare moderată; melodia corespunzătoare. 2. compoziție instrumentală în tempo și cu caracterul acestui dans. (< franceza polonais)