Polonic
Definitie, sens si explicatie
1Polonic, polonice, substantiv neutru Lingura mare si adanca, cu coada lunga, folosita de obicei pentru a scoate supa sau ciorba din oala sau din castron si a o turna in farfurie. ♦ Lingura mare, adanca si cu numeroase gauri, folosita la stana pentru a separa urda sau casul de zer. – Din limba ucraineana Polonnyk.
2Polonic substantiv (regional) linguroi, (Moldova) ciorbalac, (prin Transilvania si Maram.) gavan, (prin Banat) toc, (Transilvania) lingura de scos. (Cu -ul se serveste ciorba.)
3Polonic substantiv neutru, plural polonice
4Polonic -ce n.
Unealta de bucatarie, in forma de lingura mare, avand gavanul adanc si coada lunga, folosita pentru a scoate mancarea lichida din oala si a o turna in farfurie. /<ucr. polonnyk
Unealta de bucatarie, in forma de lingura mare, avand gavanul adanc si coada lunga, folosita pentru a scoate mancarea lichida din oala si a o turna in farfurie. /<ucr. polonnyk
5Polonic (polonice), substantiv neutru – Linguroi.
Sl. polonikŭ „urias”, conform pol. połonik, bulgara polovnik „linguroi” (Cihac, Ii, 275; Conev 64).
Sl. polonikŭ „urias”, conform pol. połonik, bulgara polovnik „linguroi” (Cihac, Ii, 275; Conev 64).