Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Pont

1 * Cuvantul cu diacritice: pont
Cuvantul fara diacritice: pont

Definitie: PONT¹, ponți, substantiv masculin (La unele jocuri de noroc) Pontator². – Din franceza ponte.

2 * Cuvantul cu diacritice: pont
Cuvantul fara diacritice: pont

Definitie: PONT², ponturi, substantiv neutru I. 1. (Familiar) Aluzie răutăcioasă, ironie, împunsătură. ♢ Expresie A vorbi în ponturi = a da să se înțeleagă, a sugera; a vorbi în pilde. A bate (cuiva) pontul = a face (cuiva) aluzie la ceva, a-i da (cuiva) să înțeleagă ceva. 2. (În limbajul jucătorilor de cărți) Numele uneia dintre cărțile de joc (considerată de obicei cu cea mai mare valoare); prin extensiune prilej favorabil (la joc). ♢ Expresie A-i face (cuiva) pontul = a înșela (pe cineva). (Familiar) A vinde (cuiva) pontul = a dezvălui (cuiva) un secret prin care poate obține un avantaj, un profit. II. (Înv.) 1. Punct (în spațiu sau în timp); limită. ♢ Locutiune adverb (Familiar) La pont = la momentul potrivit, la timp, la țanc. ♢ Expresie A pune pont = a hotărî, a fixa locul potrivit pentru ceva. 2. Articol, paragraf dintr-o lege, dintr-un statut, dintr-o convenție; prin extensiune legea, statutul etcetera respectiv. ♦ Condiție de învoială agricolă impusă țăranilor în trecut. 3. Problemă sau parte a unei probleme în discuție; idee, principiu care stă la baza unei discuții; punct. – Din limba maghiara pont.

3 * Cuvantul cu diacritice: pont
Cuvantul fara diacritice: pont

Definitie: PONT substantiv pontator, (rar) pontagiu, (învechit) pontaș. (- la unele jocuri de noroc.)

4 * Cuvantul cu diacritice: pont
Cuvantul fara diacritice: pont

Definitie: PONT substantiv verifica cuvantul: apucătură, articol, capitol, capriciu, chef, comportament, comportare, conduită, deprindere, extras, fandoseală, fantezie, fason, fiță, fragment, maimuțăreală, maniere, moft, moravuri, naz, năravuri, obiceiuri, ocazie, paragraf, pasaj, poftă, prilej, prosteală, punct, purtare, sclifoseală, toană.

5 * Cuvantul cu diacritice: pont
Cuvantul fara diacritice: pont

Definitie: pont substantiv masculin, plural ponți

6 * Cuvantul cu diacritice: pont
Cuvantul fara diacritice: pont

Definitie: pont (ironie, carte de joc, paragraf, lege, punct) substantiv neutru, plural ponturi

7 * Cuvantul cu diacritice: pont ponți
Cuvantul fara diacritice: pont

Definitie: PONT¹ ponți m. verifica cuvantul: PONTATOR. franceza ponte

8 * Cuvantul cu diacritice: pont -uri
Cuvantul fara diacritice: pont

Definitie: PONT² -uri n. 1) fam. Aluzie răutăcioasă; vorbă înțepătoare; împunsătură. ♢ A vorbi în -uri a da de înțeles. 2) Carte de joc considerată ca având valoarea cea mai mare. ♢ A vinde cuiva -ul a destăinui cuiva un secret în schimbul unui câștig. 3) cuvant invechit Punct care fixează o limită (în spațiu sau în timp). ♢ La - la momentul oportun; la țanc. ungara pont

9 * Cuvantul cu diacritice: pont
Cuvantul fara diacritice: pont

Definitie: PONT substantiv masculin pontator¹. (< franceza ponte)

10 * Cuvantul cu diacritice: pont -turi
Cuvantul fara diacritice: pont

Definitie: pont (-turi), substantiv neutru – 1. (Înv.) Paragraf, articol, capitol. – 2. Moment oportun, punct fix. – 3. Aluzie personală, insinuare. – 4. (Argou) Loc de unde se poate fura ceva. Limba Latina punctum, prin intermediul mag. pont (secolul XVII). – Derivat ponta, verb (a miza la jocuri), din franceza ponter; pontator, substantiv masculin (pontagiu, pontaș); pontui, verb reflexiv (Mold., a se ciorovăi); pontoarcă, substantiv feminin (Arg., cheie), pare formație glumeață din pont și întoarce „a se răsuci”; împontori, verb (Bucovina, a jigni).