Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Pop

1 * Cuvantul cu diacritice: pop
Cuvantul fara diacritice: pop

Definitie: POP¹, popi, substantiv masculin 1. Stâlp, bârnă, par, prăjină etcetera având diverse întrebuințări, mai ales ca element de susținere sau de sprijin: a) bucată lungă de lemn, prăjină sau par, folosite pentru a sprijini în mod provizoriu un gard, crengile unui pom etcetera; proptea, sprijin; b) stâlp sau bârnă groasă de lemn cu care se susține provizoriu sau se consolidează un zid, un planșeu, un acoperiș; c) fiecare dintre stâlpii unei prispe sau ai unui pridvor care, având unul dintre capete înfipt în talpa prispei, susțin cu celălalt capăt streașina acoperișului; d) (regional) fiecare dintre stâlpii care, având unul dintre capete înfipt în pământ, susțin un gard sau o poartă. ♦ Bețișor așezat în cutia de rezonanță a unor instrumente cu coarde. 2. (Regional) Nume dat mai multor piese, obiecte sau părți ale acestora, asemănătoare ca formă sau ca întrebuințare cu un pop¹ (1) ori executate dintr-un pop¹. 3. Grămadă de snopi sau de mănunchi de cânepă ori de alte plante, așezate în picioare ca să se usuce. [Plural și: (3, n.) popuri] – Din bulgara pop.

2 * Cuvantul cu diacritice: pop
Cuvantul fara diacritice: pop

Definitie: POP², substantiv neutru invar., adjectiv invar. 1. Substantiv neutru: invar. Bucată de muzică ușoară cu temă și linie melodică inspirată din muzica folclorică. 2. Adjectiv invar. (În sintagma) Muzică pop = muzică ușoară sau rock, cu largă audiență la public. – Cuvant limba engleza

3 * Cuvantul cu diacritice: pop
Cuvantul fara diacritice: pop

Definitie: POP substantiv verifica cuvantul: chingă, fus, prepeleac, stinghie.

4 * Cuvantul cu diacritice: pop
Cuvantul fara diacritice: pop

Definitie: POP substantiv 1. (CONSTR.) pălimar, (popular) popârțac, (regional) poponeț. (- de susținere a unui zid, a unui planșeu.) 2. verifica cuvantul: proptea. 3. verifica cuvantul: spetează. 4. (regional) căpiță, ciuclă, poponeț. (Un - de in.)

5 * Cuvantul cu diacritice: pop
Cuvantul fara diacritice: pop

Definitie: pop (stâlp) substantiv masculin, plural popi

6 * Cuvantul cu diacritice: pop
Cuvantul fara diacritice: pop

Definitie: pop (muz.) substantiv neutru invar.

7 * Cuvantul cu diacritice: pop
Cuvantul fara diacritice: pop

Definitie: pop (mănunchi) substantiv neutru, plural popuri

8 * Cuvantul cu diacritice: pop -i
Cuvantul fara diacritice: pop

Definitie: POP¹ -i m. 1) Stâlp la prispă sau la pridvor care susține streașina acoperișului; parmac. 2) Bucată de lemn în care se fixează batca sau nicovala. 3) Mănunchi de anumite plante (cânepă, in, stuf etcetera) puse în picioare la uscat. bulgara pop

9 * Cuvantul cu diacritice: pop
Cuvantul fara diacritice: pop

Definitie: POP² n. Formă de muzică ușoară inspirată din muzica folclorică. ♢ Muzică - creație de muzică ușoară care se bucură de mare popularitate la public. /Cuv. limba engleza

10 * Cuvantul cu diacritice: pop
Cuvantul fara diacritice: pop

Definitie: POP adjectiv inv., substantiv neutru (muzică ușoară) de origine anglo-americană, cu largă audiență la public, din rock și din folk. (< amer. pop)

11 * Cuvantul cu diacritice: pop pópi
Cuvantul fara diacritice: pop

Definitie: pop (popi), substantiv masculin – 1. Grămadă de știuleți de porumb puși la uscat. – 2. Stîlp de lemn în pridvorul caselor țărănești. – 3. Axă a vîrtelniței. – 4. Proptea, reazem. Creație expresivă, conform pup, dop, păp(ușe); ca în cazul acesta din urmă, pare să indice un obiect relativ nedefinit prin conturile sale sau o marionetă. Raportul cu popă „preot” (Tiktin; Candrea; Scriban) este dubioasă. – Derivat din limba greaca (veche) ὐποπούς „înzestrat cu picioare” (Diculescu, Elementele, 469) e improbabilă. Derivat popic (Mold. popică), substantiv neutru (bucată mică de lemn cu diferite întrebuințări; pop de vioară), cu sufix dim. -ic (după Conev 60, din bulgara pop); popicar, substantiv masculin (jucător de popice); popici, substantiv neutru (Oltenia, axul vîrtelniței); popou, substantiv neutru (șezut, fund), cuvînt folosit de copii; poponete (var. poponeț), substantiv masculin (șezut; hopa-mitică; marionetă, om de paie; sperietoare; lămpiță; volbură, Convolvulus arvensis; șobolan de cîmp, Mus silvaticus), a căror idee comună este cea de „marionetă șezînd în fund” (numele volburei vine din limba sarba: poponac, care nu poate explica celelelte sensuri din rom., conform Cihac, II, 278; după Conev 56, din bulgara papunec); popondoc, substantiv masculin (parmac); popîndoc, substantiv masculin (șobolan de cîmp; Mold., copil, puști); popîndău (var. popînzoi, popînzac), substantiv masculin (șobolan de cîmp; sperietoare); popîndac, substantiv neutru (Mold., plavie, mușuroi la suprafața apei în terenurile mlăștinoase); popi, substantiv masculin plural (Mold., taftur), conform pofi; popenchi (var. popinci), substantiv masculin (ciupercă comestibilă, Coprinus atramentarius, Coprinus comatus, Pholiota mutabilis, Pluteus cervinus, Amillaria mellea), pe care Candrea îl lega de limba sarba: popič „ciupercă” și Scriban de rut. podpenka; popoța, verb reflexiv (a se cocoța), conform cocoța; împopoț(on)a, verb reflexiv (a se găti), pe care Capidan, Dacor., II, 626 îl lega de pupă(za), pornind de o formă primitivă împupăza conform DAR; popîc, interjectie (exprimă ideea unei apariții neașteptate).