Definitie Popor - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Popor, popoare, substantiv neutru
1. Forma istorica de comunitate umana, superioara tribului si anterioara natiunii, ai carei membri locuiesc pe acelasi teritoriu, vorbesc aceeasi limba si au aceeasi traditie culturala.
2. Totalitatea locuitorilor unei tari, populatia unei tari; cetatenii unui stat; natiune, neam, norod. ♦ (Înv.) Populatia unei cetati, a unui oras, a unui sat (ori a unei parti dintr-un sat) sau a unei unitati teritoriale formate din mai multe sate.
3. Masa muncitoare; grosul populatiei; norod; spec. taranime. ♢ Locutiune adjectiv Din popor = care face parte din grosul populatiei; de origine sociala modesta.
4. (La singular; colectiv) Numar nedefinit (dar mare) de persoane, multime mare de oameni stransi la un loc; poporatie, poporime.
5. (Înv.) Totalitatea credinciosilor care apartineau aceluiasi cult sau aceleiasi parohii. [Varianta: (invechit) Popol, popul substantiv masculin] – Conform: limba latina p o p u l u s, limba italiana p o p o l o.

Varianta definitie 2: Popor substantiv verifica cuvantul: enorie, parohie.

Varianta definitie 3: Popor substantiv
1. verifica cuvantul: natiune.
2. norod, tara, (popular) obste. (Întregul - s-a ridicat la lupta.)
3. verifica cuvantul: gloata.
4. neam, populatie, semintie, (popular) norod, (invechit) lume, ruda, rudenie. (Un - de viteji.)

Varianta definitie 4: Popor substantiv neutru, plural popoare

Varianta definitie 5: Popor -oare n. 1) Comunitate de oameni care locuiesc pe acelasi teritoriu, vorbesc aceeasi limba si au aceleasi traditii culturale. 2) Ansamblu de persoane care locuiesc pe un anumit teritoriu; populatie. 3) Totalitate de oameni de o anumita nationalitate; neam; semintie. 4) Masa formata din oamenii muncii ai unei tari. 5) popular Multime de oameni; lume. /conform limba latina populus, limba italiana popolo

Varianta definitie 6: Popor (popoare), substantiv neutru –
1. Popor, natie. –
2. Norod, plebe. –
3. Parohie, enoriasi. –
4. Multime, gloata.
Limba Latina pǒpŭlus (Puscariu, ZRPh., XXVI, 741; REW 6654), conform limba italiana popolo, prov., cat. poble, franceza peuple, port. povo.
Caracterul de cuvint mostenit din rom. nu este sigur.
Apare din secolul XVII, si pare cultism, cel putin cu primele doua sensuri; oricum a fost intarit prin contactul cu limba italiana si franceza (secolul XIX).
Derivat poporan, substantiv masculin (enorias), din limba latina pǒpŭlānus, conform limba italiana popolano „enorias” (dupa Tiktin, rom. ar fi imprumutat din limba italiana), pare cuvint mostenit (conform intr-un doc. mold. din 1631 „poporenii ce-au fost la acea biserica”); poporan, adjectiv (popular); poporime, substantiv feminin (popor; gloata); (im)popora, verb (a popula); popula, verb (a umple cu oameni), din limba latina populare, secolul XIX; popular, adjectiv (popular), din franceza populaire; impopular, adjectiv (nepopular); popularitate, substantiv feminin; impopularitate, substantiv feminin; populariza, verb; popularizator, substantiv masculin; populati(u)ne, substantiv feminin, toate din franceza