Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Popor

1 * Cuvantul cu diacritice: popór
Cuvantul fara diacritice: popor

Definitie: POPOR, popoare, substantiv neutru 1. Formă istorică de comunitate umană, superioară tribului și anterioară națiunii, ai cărei membri locuiesc pe același teritoriu, vorbesc aceeași limbă și au aceeași tradiție culturală. 2. Totalitatea locuitorilor unei țări, populația unei țări; cetățenii unui stat; națiune, neam, norod. ♦ (Înv.) Populația unei cetăți, a unui oraș, a unui sat (ori a unei părți dintr-un sat) sau a unei unități teritoriale formate din mai multe sate. 3. Masa muncitoare; grosul populației; norod; spec. țărănime. ♢ Locutiune adjectiv Din popor = care face parte din grosul populației; de origine socială modestă. 4. (La singular; colectiv) Număr nedefinit (dar mare) de persoane, mulțime mare de oameni strânși la un loc; poporație, poporime. 5. (Înv.) Totalitatea credincioșilor care aparțineau aceluiași cult sau aceleiași parohii. [Varianta: (învechit) popol, popul substantiv masculin] – Conform: limba latina p o p u l u s, limba italiana p o p o l o.

2 * Cuvantul cu diacritice: popór
Cuvantul fara diacritice: popor

Definitie: POPOR substantiv verifica cuvantul: enorie, parohie.

3 * Cuvantul cu diacritice: popór
Cuvantul fara diacritice: popor

Definitie: POPOR substantiv 1. verifica cuvantul: națiune. 2. norod, țară, (popular) obște. (Întregul - s-a ridicat la luptă.) 3. verifica cuvantul: gloată. 4. neam, populație, seminție, (popular) norod, (învechit) lume, rudă, rudenie. (Un - de viteji.)

4 * Cuvantul cu diacritice: popór
Cuvantul fara diacritice: popor

Definitie: popor substantiv neutru, plural popoare

5 * Cuvantul cu diacritice: popór -oáre
Cuvantul fara diacritice: popor

Definitie: POPOR -oare n. 1) Comunitate de oameni care locuiesc pe același teritoriu, vorbesc aceeași limbă și au aceleași tradiții culturale. 2) Ansamblu de persoane care locuiesc pe un anumit teritoriu; populație. 3) Totalitate de oameni de o anumită naționalitate; neam; seminție. 4) Masă formată din oamenii muncii ai unei țări. 5) popular Mulțime de oameni; lume. /conform limba latina populus, limba italiana popolo

6 * Cuvantul cu diacritice: popór popoáre
Cuvantul fara diacritice: popor

Definitie: popor (popoare), substantiv neutru – 1. Popor, nație. – 2. Norod, plebe. – 3. Parohie, enoriași. – 4. Mulțime, gloată. Limba Latina pǒpŭlus (Pușcariu, ZRPh., XXVI, 741; REW 6654), conform limba italiana popolo, prov., cat. poble, franceza peuple, port. povo. Caracterul de cuvînt moștenit din rom. nu este sigur. Apare din secolul XVII, și pare cultism, cel puțin cu primele două sensuri; oricum a fost întărit prin contactul cu limba italiana și franceza (secolul XIX). Derivat poporan, substantiv masculin (enoriaș), din limba latina pǒpŭlānus, conform limba italiana popolano „enoriaș” (după Tiktin, rom. ar fi împrumutat din limba italiana), pare cuvînt moștenit (conform într-un doc. mold. din 1631 „poporenii ce-au fost la acea biserică”); poporan, adjectiv (popular); poporime, substantiv feminin (popor; gloată); (îm)popora, verb (a popula); popula, verb (a umple cu oameni), din limba latina populare, secolul XIX; popular, adjectiv (popular), din franceza populaire; impopular, adjectiv (nepopular); popularitate, substantiv feminin; impopularitate, substantiv feminin; populariza, verb; popularizator, substantiv masculin; populați(u)ne, substantiv feminin, toate din franceza