Definitie Popă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: PopĂ, popi, substantiv masculin
1. (Popular) Preot. ♢ Expresie A plati ca popa = a plati sigur (si pana la ultimul ban).
A (i) se duce (sau a-i merge) cuiva vestea (sau buhul) ca de popa tuns = a starni valva cu o fapta neobisnuita; a se face mare zarva in jurul cuiva sau a ceva.
A-si gasi popa = a gasi pe cineva pe care nu-l poti birui, insela, amagi, domina; a i se infunda cuiva.
A-i fi (cuiva) popa = a domina, a tempera (pe cineva), a face (pe cineva) sa se cuminteasca, a-i veni (cuiva) de hac; a invata (pe cineva) minte.
A calca a popa = A) (mai ales la forma negativa) a da semne de seriozitate, a inspira incredere; B) a-si da aere, ifose, a face pe grozavul.
A da ortul popii = a muri.
2. Numele uneia dintre cartile de joc, care are imprimata pe una dintre parti o imagine asemanatoare cu a unui rege; riga, crai, rege. ♢ Popa prostul = numele unui joc de carti, in care pierde jucatorul care ramane cu popa (2). ♢ Expresie (A umbla cu) uite popa, nu e popa, se spune despre o persoana nehotarata sau care manifesta o atitudine inconsecventa, schimbandu-si usor parerile, felul de a gandi sau de a actiona.
3. Nume dat celei mai mari piese de la jocul de popice. – Din limba slava (veche) Popŭ.

Varianta definitie 2: PopĂ substantiv
1. verifica cuvantul: preot.
2. rege, riga, (invechit) crai. (- la jocul de carti.)
3. (regional) magar. (Snopul de grau numit -.)

Varianta definitie 3: PopĂ substantiv verifica cuvantul: masea, post, zglavoaca.

Varianta definitie 4: Popa substantiv masculin, g.-d. art. popii; plural popi

Varianta definitie 5: PopĂ -i m. 1) (mai ales in biserica ortodoxa) Slujitor al cultului; preot. ♢ A da ortul (sau Pielea) -ii a muri. A-i merge (sau a i se duce) Vestea ca de - tuns a se face cunoscut printr-o fapta reprobabila. 2) Carte de joc pe care este reprezentat chipul unui barbat in varsta cu coroana; rege. 3) Piesa cea mai mare, care se pune in mijloc la jocul de popice. 4) popular Snop care se pune cu spicele in jos in varful claii. [G.-D. Popii] /<sl. popu

Varianta definitie 6: Popa (popi), substantiv masculin –
1. Preot. –
2. Riga, la jocurile de carti. –
3. Popicul mare. –
4. (Trans.) Snop care desavirseste stogul. –
5. (Bucovina) Post. – Megl. popa.
Sl. popŭ (Miklosich, Slaw.
Elem., 38; Cihac, II, 277), din mgr. πάπας, conform bulgara, limba sarba:, cr., slov., ceh., pol. pop. – Derivat popa, substantiv feminin (invechit, calugar); popesc, adjectiv (sacerdotal); popeste, adverb (preoteste); popi, verb (a se face preot, a intra in biserica, a se hirotonisi); popici, substantiv masculin (Oltenia, preot tinar); popie, substantiv feminin (preotie); popime, substantiv feminin (preotime); popirtac, substantiv masculin (popoiac; par; stirpitura); popoiac, substantiv masculin (preot tinar); protopop, substantiv masculin (protoiereu), din mgr. πρωτοπαπᾶς, in parte prin intermediul limba slava (veche) protopopŭ; protopopeasa, substantiv feminin (nevasta de protopop); protopopie, substantiv feminin (protoierie); raspopi, verb (a parasi preotia), conform limba sarba: raspopiti; raspopa, substantiv masculin (preot dat afara din sau care a abandonat preotia).