Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Popă

1 * Cuvantul cu diacritice: pópă
Cuvantul fara diacritice: popa

Definitie: POPĂ, popi, substantiv masculin 1. (Popular) Preot. ♢ Expresie A plăti ca popă = a plăti sigur (și până la ultimul ban). A (i) se duce (sau a-i merge) cuiva vestea (sau buhul) ca de popă tuns = a stârni vâlvă cu o faptă neobișnuită; a se face mare zarvă în jurul cuiva sau a ceva. A-și găsi popa = a găsi pe cineva pe care nu-l poți birui, înșela, amăgi, domina; a i se înfunda cuiva. A-i fi (cuiva) popa = a domina, a tempera (pe cineva), a face (pe cineva) să se cumințească, a-i veni (cuiva) de hac; a învăța (pe cineva) minte. A călca a popă = a) (mai ales la forma negativă) a da semne de seriozitate, a inspira încredere; b) a-și da aere, ifose, a face pe grozavul. A da ortul popii = a muri. 2. Numele uneia dintre cărțile de joc, care are imprimată pe una dintre părți o imagine asemănătoare cu a unui rege; rigă, crai, rege. ♢ Popa prostul = numele unui joc de cărți, în care pierde jucătorul care rămâne cu popa (2). ♢ Expresie (A umbla cu) uite popa, nu e popa, se spune despre o persoană nehotărâtă sau care manifestă o atitudine inconsecventă, schimbându-și ușor părerile, felul de a gândi sau de a acționa. 3. Nume dat celei mai mari piese de la jocul de popice. – Din limba slava (veche) popŭ.

2 * Cuvantul cu diacritice: pópă
Cuvantul fara diacritice: popa

Definitie: POPĂ substantiv 1. verifica cuvantul: preot. 2. rege, rigă, (învechit) crai. (- la jocul de cărți.) 3. (regional) măgar. (Snopul de grâu numit -.)

3 * Cuvantul cu diacritice: pópă
Cuvantul fara diacritice: popa

Definitie: POPĂ substantiv verifica cuvantul: măsea, post, zglăvoacă.

4 * Cuvantul cu diacritice: pópă
Cuvantul fara diacritice: popa

Definitie: popă substantiv masculin, g.-d. art. popii; plural popi

5 * Cuvantul cu diacritice: pópă -i
Cuvantul fara diacritice: popa

Definitie: POPĂ -i m. 1) (mai ales în biserica ortodoxă) Slujitor al cultului; preot. ♢ A da ortul (sau pielea) -ii a muri. A-i merge (sau a i se duce) vestea ca de - tuns a se face cunoscut printr-o faptă reprobabilă. 2) Carte de joc pe care este reprezentat chipul unui bărbat în vârstă cu coroană; rege. 3) Piesa cea mai mare, care se pune în mijloc la jocul de popice. 4) popular Snop care se pune cu spicele în jos în vârful clăii. [G.-D. popii] limba slava (veche) popu

6 * Cuvantul cu diacritice: pópă pópi
Cuvantul fara diacritice: popa

Definitie: popă (popi), substantiv masculin – 1. Preot. – 2. Rigă, la jocurile de cărți. – 3. Popicul mare. – 4. (Trans.) Snop care desăvîrșește stogul. – 5. (Bucovina) Post. – Megl. popă. Sl. popŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 277), din mgr. πάπας, conform bulgara, limba sarba:, cr., slov., ceh., pol. pop. – Derivat popă, substantiv feminin (învechit, călugăr); popesc, adjectiv (sacerdotal); popește, adverb (preoțește); popi, verb (a se face preot, a intra în biserică, a se hirotonisi); popici, substantiv masculin (Oltenia, preot tînăr); popie, substantiv feminin (preoție); popime, substantiv feminin (preoțime); popîrțac, substantiv masculin (popoiac; par; stîrpitură); popoiac, substantiv masculin (preot tînăr); protopop, substantiv masculin (protoiereu), din mgr. πρωτοπαπᾶς, în parte prin intermediul limba slava (veche) protopopŭ; protopopeasă, substantiv feminin (nevastă de protopop); protopopie, substantiv feminin (protoierie); răspopi, verb (a părăsi preoția), conform limba sarba: raspopiti; răspopă, substantiv masculin (preot dat afară din sau care a abandonat preoția).