Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Adăpa

1 * Cuvantul cu diacritice: adăpá
Cuvantul fara diacritice: adapa

Definitie: ADĂPA, adap, verb I. Tranzitiv A da apă de băut unui animal. ♦ Reflexiv (Despre animale) A bea apă. ♢ Figurativ A se adăpa la izvoarele științei sau ale culturii.[Prez. indicativ și: adap] – Limba Latina adaquare.

2 * Cuvantul cu diacritice: adăpá
Cuvantul fara diacritice: adapa

Definitie: ADĂPA verb verifica cuvantul: învenina, otrăvi.

3 * Cuvantul cu diacritice: adăpá
Cuvantul fara diacritice: adapa

Definitie: adăpa verb, indicativ prezent 1 singular adăp, 2 singular adăpi, 3 singular și plural adapă; conjunctie: prezent 3 singular și plural adape

4 * Cuvantul cu diacritice: a se adăpá se adápă
Cuvantul fara diacritice: adapa

Definitie: A SE ADĂPA se adapă intranzitiv (despre animale) A bea apă. limba latina adaquare

5 * Cuvantul cu diacritice: a adăpá adăp
Cuvantul fara diacritice: adapa

Definitie: A ADĂPA adăp tranzitiv (animale) A face să se adape. - caii. limba latina adaquare

6 * Cuvantul cu diacritice: adăpá adáp adăpát
Cuvantul fara diacritice: adapa

Definitie: adăpa (adap, adăpat), verb – 1. A da apă de băut unui animal. – 2. A îmbiba, a impregna. 3. (Înv.) A da, a administra (un medicament). 4. (Înv.) A otrăvi. – Mr. adep,, megl. dap, istr. adŏpu. < Limba Latina ădaquāre (Pușcariu 20; REW 147; DAR); conform limba italiana adacquare (salent. dakware, bar. adakwe), prov. azaigar, verifica cuvantul: franceza aever (fr. din Vest aiguer, conform Gamillscheg 20). Sensul 4, astăzi rar, se bazează pe confuzia între „băutură” și „otravă”, conform franceza poison (‹ potionem). Derivat adăpat, substantiv neutru (acțiunea de a adăpa); adăpătoare, substantiv feminin (loc de adăpat); adăpător, adjectiv (care adapă); adăpătură, substantiv feminin (învechit, otrăvire).

7 * Cuvantul cu diacritice: adăpá -áp -át
Cuvantul fara diacritice: adapa

Definitie: adăpa (-ap, -at), verb – 1. A da apă de băut unui animal. – 2. A îmbiba, a impregna. 3. (Înv.) A da, a administra (un medicament). 4. (Înv.) A otrăvi. – Mr. adep,, megl. dap, istr. adǫpu. Limba Latina ădaquāre (Pușcariu 20; REW 147; DAR); conform limba italiana adacquare (salent. dakware, bar. adakwe), prov. azaigar, verifica cuvantul: franceza aever (fr. din Vest aiguer, conform Gamillscheg 20). Sensul 4, astăzi rar, se bazează pe confuzia între „băutură” și „otravă”, conform franceza poison (‹ potionem). Derivat adăpat, substantiv neutru (acțiunea de a adăpa); adăpătoare, substantiv feminin (loc de adăpat); adăpător, adjectiv (care adapă); adăpătură, substantiv feminin (învechit, otrăvire).