Potcă
Definitie, sens si explicatie
1Potcă, potce, substantiv feminin (Popular)
1. Încurcatura, necaz, belea; vrajba, cearta. ♢ Expresie A da de potca = a o pati.
2. Epitet depreciativ pentru o persoana nedezvoltata din punct de vedere fizic, urata sau schiloada; pocitanie; prin extensiune epitet depreciativ pentru o persoana fara caracter. – Din limba slava (veche) Potŭka.
1. Încurcatura, necaz, belea; vrajba, cearta. ♢ Expresie A da de potca = a o pati.
2. Epitet depreciativ pentru o persoana nedezvoltata din punct de vedere fizic, urata sau schiloada; pocitanie; prin extensiune epitet depreciativ pentru o persoana fara caracter. – Din limba slava (veche) Potŭka.
2Potcă substantiv verifica cuvantul: belea, bucluc, dandana, deochetura, deochi, hadosenie, incurcatura, monstru, monstruozitate, napasta, neajuns, necaz, nemultumire, nenorocire, neplacere, nevoie, pacoste, pocinog, pocitanie, pocitura, rau, schimonositura, slutenie, slutitura, suparare, uraciune, uratenie.
3Potca substantiv feminin, g.-d. art. potcei; plural potce
4Potca (-ci), substantiv feminin –
1. Arac, durere subita care, dupa imaginatia populara, este provocata de deochi. –
2. Suparare, necaz, cearta. –
3. Planta, Chenopodium murale. –
4. Momiie, pocitanie. –
5. (Trans.) Bat, par.
Sl. potŭka „lupta” (Miklosich, Slaw.
Elem., 38; Cihac, Ii, 269; Conev 93), conform pol. potka „paguba”. – Derivat potcas, substantiv masculin (viclean, greoi; certaret, artagos); poci (var. cuvant invechit potci), verb (a suci, a indoi; a deforma; a desfigura, a sluti), cuvint pe care Iordan, Bf, Vii, 372, il considera anterior lui potca; poci (var. impocia), verb (Trans., a pune pari; Bucovina, a lega via pe araci); pocie, substantiv feminin (Oltenia, arac); pocinci, substantiv masculin (Trans., par); pociumb, substantiv masculin (bat, arac), putin folosit in Muntenia, probabil rezultat dintr-o contaminare cu carimb; pociumpos, adjectiv (grosolan); pocitanie, substantiv feminin (baubau, stirpitura); pocitor, substantiv masculin (fantoma, duh rau); pocitoare, substantiv feminin (aratare); pocitura, substantiv feminin (durere brusca, atac; monstru, aratare; duh rau; Trans., tarus); poceala, substantiv feminin (atac, paralizie, atribuita duhurilor rele numite Sfinte).
1. Arac, durere subita care, dupa imaginatia populara, este provocata de deochi. –
2. Suparare, necaz, cearta. –
3. Planta, Chenopodium murale. –
4. Momiie, pocitanie. –
5. (Trans.) Bat, par.
Sl. potŭka „lupta” (Miklosich, Slaw.
Elem., 38; Cihac, Ii, 269; Conev 93), conform pol. potka „paguba”. – Derivat potcas, substantiv masculin (viclean, greoi; certaret, artagos); poci (var. cuvant invechit potci), verb (a suci, a indoi; a deforma; a desfigura, a sluti), cuvint pe care Iordan, Bf, Vii, 372, il considera anterior lui potca; poci (var. impocia), verb (Trans., a pune pari; Bucovina, a lega via pe araci); pocie, substantiv feminin (Oltenia, arac); pocinci, substantiv masculin (Trans., par); pociumb, substantiv masculin (bat, arac), putin folosit in Muntenia, probabil rezultat dintr-o contaminare cu carimb; pociumpos, adjectiv (grosolan); pocitanie, substantiv feminin (baubau, stirpitura); pocitor, substantiv masculin (fantoma, duh rau); pocitoare, substantiv feminin (aratare); pocitura, substantiv feminin (durere brusca, atac; monstru, aratare; duh rau; Trans., tarus); poceala, substantiv feminin (atac, paralizie, atribuita duhurilor rele numite Sfinte).