Povață
Definitie, sens si explicatie
1Povață, povete, substantiv feminin (Popular) Îndrumare, sfat dat cuiva sau primit de cineva; povatuire, povatuiala. ♢ Locutiune adjectiv , adverb De povata = ca indrumator, ca ghid. ♦ Persoana care indrumeaza, sfatuieste pe cineva. – Conform: pol. p o w o d c a „conducator”.
2Povață substantiv verifica cuvantul: calauza, comanda, conducere, indrumator, povatuitor, sfatuitor, sfetnic, sefie.
3Povață substantiv
1. verifica cuvantul: sfat.
2. verifica cuvantul: recomandare.
1. verifica cuvantul: sfat.
2. verifica cuvantul: recomandare.
4Povata substantiv feminin, g.-d. art. povetei; plural povete
5Povață povete f.
Învatatura menita sa calauzeasca pe cineva in diverse situatii; sfat; indrumare. - parinteasca. ♢ De - ca indrumare. /<pol. powodica
Învatatura menita sa calauzeasca pe cineva in diverse situatii; sfat; indrumare. - parinteasca. ♢ De - ca indrumare. /<pol. powodica
6Povata (povete), substantiv feminin –
1. (Înv.) Calauzitor, persoana care conduce. –
2. (Înv.) Actiunea de a indruma. –
3. Sfat, indemn, orientare.
Sl., conform pol. powodca „calauza”, limba rusa povodec „calauza”, bulgara povodica, din limba slava (veche) povesti, povedą „a conduce” (Miklosich, Slaw.
Elem., 36; Cihac, Ii, 284; Weigand, Ba, Iii, 109).
Pentru fonetism (povata), conform Graur, Bl, Iii,
47. Legatura cu limba slava (veche) pavĭcĭ „drum” (Cretu 358) este improbabila. – Derivat povat, substantiv neutru (Mold., sfat); povatui, verb (a sfatui; a conduce, a calauzi); povatuitor, substantiv masculin (invechit, comandant; sfetnic).
1. (Înv.) Calauzitor, persoana care conduce. –
2. (Înv.) Actiunea de a indruma. –
3. Sfat, indemn, orientare.
Sl., conform pol. powodca „calauza”, limba rusa povodec „calauza”, bulgara povodica, din limba slava (veche) povesti, povedą „a conduce” (Miklosich, Slaw.
Elem., 36; Cihac, Ii, 284; Weigand, Ba, Iii, 109).
Pentru fonetism (povata), conform Graur, Bl, Iii,
47. Legatura cu limba slava (veche) pavĭcĭ „drum” (Cretu 358) este improbabila. – Derivat povat, substantiv neutru (Mold., sfat); povatui, verb (a sfatui; a conduce, a calauzi); povatuitor, substantiv masculin (invechit, comandant; sfetnic).