Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Poveste

1 * Cuvantul cu diacritice: povéste
Cuvantul fara diacritice: poveste

Definitie: POVESTE, povești, substantiv feminin 1. Specie a epicii (populare) în proză în care se relatează întâmplări fantastice ale unor personaje imaginare în luptă cu personaje nefaste și în care binele triumfă; basm; prin extensiune narațiune cuprinzând fapte posibile sau reale. ♢ Expresie Ca în (sau din) poveste = foarte frumos, minunat, miraculos. Nici poveste = nici pomeneală, nici vorbă (să fie așa). A sta (sau a se apuca) de povești = a sta de vorbă îndelung, a sta la taifas. (Pop. și familiar) A ajunge (sau a se face, a rămâne) de poveste sau a-i merge (cuiva) vestea și povestea = a deveni cunoscut, renumit printr-un fapt, o pățanie (negativă) etcetera ♦ Născocire, scornitură, minciună. ♢ Locutiune verb A spune povești = a minți. 2. Istoria sau relatarea faptelor, a peripețiilor, a vieții cuiva. 3. Întâmplare, fapt, problemă (care atrage atenția, care merită atenție). ♢ Expresie Ce (mai) veste-poveste? = ce (mai) e nou? ce se aude? Așa ți-e povestea? = așa stau lucrurile? asta e situația? 4. (Popular) Proverb, zicătoare, maximă. ♢ Expresie Povestea vorbei (sau a cântecului etcetera) = expresie des repetată, devenită proverbială; vorba ceea. – Din limba slava (veche) povestĩ.

2 * Cuvantul cu diacritice: povéste
Cuvantul fara diacritice: poveste

Definitie: POVESTE substantiv verifica cuvantul: proverb, vorbă bătrânească, zicală, zicătoare.

3 * Cuvantul cu diacritice: povéste
Cuvantul fara diacritice: poveste

Definitie: POVESTE substantiv 1. verifica cuvantul: narațiune. 2. verifica cuvantul: basm. 3. invenție, minciună, născoceală, născocire, născocitură, neadevăr, palavră, plăsmuire, scorneală, scor-nire, scornitură, (popular) iscoditură, (învechit) basnă, băsnire, (familiar) balivernă, brașoavă, (familiar figurativ) basm, gogoașă, tromboane (plural). (Tot ce-a spus e o simplă -.) 4. verifica cuvantul: chestiune.

4 * Cuvantul cu diacritice: povéste
Cuvantul fara diacritice: poveste

Definitie: poveste substantiv feminin, g.-d. art. poveștii; plural povești

5 * Cuvantul cu diacritice: povéste -ști
Cuvantul fara diacritice: poveste

Definitie: POVESTE -ști f. 1) Creație epică populară, mai ales în proză, în care se redau diferite întâmplări fantastice, cu personaje imaginare aflate în luptă cu forțe supranaturale; basm. - umoristică. ♢ Ca în (sau din) - (sau -ști) cum nu există în realitate. A sta la (sau a se apuca de) -ști a pălăvrăgi; a flecări. -stea cu cocoșul roșu verifica cuvantul: COCOȘ. A ajunge (sau a se face, a rămâne) de -, a-i merge (sau a i se duce) cuiva vestea și -stea a se face cunoscut, mai ales prin fapte reprobabile. 2) Istorisire a pățaniilor sau a vieții cuiva; istorie. ♢ (Asta-i) - veche este o istorie cunoscută, răsuflată. 3) Afirmație nesocotită; scornitură. ♢ (Toate astea-s) -ști (toate acestea sunt) minciuni. A spune (sau a îndruga la) -ști a spune (la) minciuni. 4) Întâmplare deosebită; eveniment. ♢ Ce (mai) veste--? ce noutăți mai sunt? Așa ți-e -stea? a) așa îmi ești?; așa stau lucrurile? [G.-D. poveștii] limba slava (veche) povĕsti

6 * Cuvantul cu diacritice: povéste povéști
Cuvantul fara diacritice: poveste

Definitie: poveste (povești), substantiv feminin – 1. Narațiune. – 2. Istorisire, fabulă, povestire fantastică. – 3. Faimă, reputație. Sl. povĕstĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 454), conform veste. – Derivat povesti, verb (a istorisi, a nara); povestaș (var. povestitor), substantiv masculin (persoană care spune sau scrie povești). Din rom. provin săs. poweste „poveste”, powestin „a povesti”.