Definitie Pragmatic -ă - Ce inseamna si explicatie
Varianta definitie 1: Pragmatic, -Ă, pragmatici, -e, adjectiv
1. Referitor la pragmatism; bazat pe pragmatism.
2. (Înv.; in expresie) Istorie pragmatica = prezentare istorica care se ocupa numai de succesiunea evenimentelor politice si militare, fara a tine seama de complexul economic si cultural al dezvoltarii societatii.
Sanctiune pragmatica = (in tarile din apusul Europei) decret de stat privitor la o importanta problema laica sau bisericeasca. – Franceza Pragmatique (< limba greaca (veche)).
Varianta definitie 2: Pragmatic, -Ă, pragmatici, -ce, adjectiv
1. Care apartine pragmatismului, referitor la pragmatism, bazat pe pragmatism; care ia in consideratie eficacitatea, utilitatea practica. ♦ Care judeca exclusiv in functie de utilitatea practica (reala sau aparenta).
2. (În sintagmele) Istorie pragmatica = prezentare istorica limitata la fapte, la evenimente.
Sanctiune pragmatica = (in unele tari) decret de stat privitor la o importanta problema laica sau bisericeasca. – Din franceza Pragmatique.
Varianta definitie 4: Pragmatic adjectiv m., plural pragmatici; f. singular pragmatica, plural pragmatice
Varianta definitie 5: Pragmatic -ca (-ci, -ce) 1) Care tine de pragmatism; propriu pragmatismului. Conceptie -ca. 2) depr. (despre persoane) Care apreciaza realitatea numai in functie de utilitatea practica a acesteia. Politician -. /<fr. pragmatique
Varianta definitie 6: Pragmatic, -Ă adjectiv
1. Referitor la pragmatism; bazat pe pragmatism. ♦ (Peior.) Care ia drept criteriu al adevarului valoarea practica.
2. Bazat pe studierea faptelor.
3. (Ist.) Pragmatica sanctiune = lege care emana de la parlament sau de la suveran, cu privire la o importanta problema laica sau religioasa. [Conform: franceza pragmatique, limba latina pragmaticus < lat., limba greaca (veche) pragma – afacere].
Varianta definitie 7: Pragmatic, -Ă I. adjectiv
1. care urmareste aspectul practic, utilitatea; (peior.) care ia drept criteriu al adevarului valoarea practica.
2. bazat pe studierea faptelor. ♦ - a sanctiune = lege care emana de la parlament sau de la suveran, cu privire la o importanta problema laica sau religioasa.
II. substantiv feminin parte a semioticii care studiaza modul in care omul intelege si foloseste semnele. (< franceza pragmatique, limba latina pragmaticus, limba greaca (veche) pragmatikos, /II/ limba engleza pragmatics)
Alte informatii despre acest cuvant
Cuvantul este compus din: 9 litere. Cuvantul incepe cu litera "p" si se termina cu litera "c"
DexDefinitie.com este un site dictionar al limbii romane. Gasiti aici aproape toate cuvintele din limba romana, impreuna cu explicatii (definitii). Mai gasiti si statistici legate de fiecare cuvant. Baza de date contine 131.563 de definitii, explicatii, antonime, sinonime.
Site-ul functioneaza excelent pe telefoane mobile Android is iOS. Daca aveti de adaugat vreun cuvant, de facut o corectare, va rugam sa folositi pagina de contact pentru a ne trimite un mesaj.
