Pragmatism
Definitie, sens si explicatie
1Pragmatism substantiv neutru Curent filozofic idealist care, negand adevarul obiectiv, proclama drept unic criteriu al adevarului numai ceea ce este util si avantajos din punct de vedere practic. – Franceza Pragmatisme.
2Pragmatism substantiv neutru Curent filozofic care proclama drept unic criteriu al adevarului ceea ce este util si avantajos din punct de vedere practic. ♦ P. gener.
Atitudine a celui care se adapteaza la orice situatie, care ia in consideratie (numai) eficacitatea, utilitatea practica. – Din franceza Pragmatisme.
Atitudine a celui care se adapteaza la orice situatie, care ia in consideratie (numai) eficacitatea, utilitatea practica. – Din franceza Pragmatisme.
3Pragmatism substantiv neutru
4Pragmatism n. 1) Curent filozofic care sustine ca utilitatea practica este unicul criteriu al adevarului. 2) Atitudine a unei persoane pragmatice. /<fr. pragmatisme
5Pragmatism substantiv neutru Curent filozofic de factura idealist-subiectivista, raspandit mai ales in S.u.a., care neaga adevarul obiectiv proclamand drept unic criteriu al adevarului numai ceea ce este util si avantajos. [Conform: franceza pragmatisme].
6Pragmatism substantiv neutru curent in filozofia contemporana, care, indentificand obiectul cunoasterii cu procesul cunoasterii, considera notiunile, ideile, teoriile etcetera exclusiv din punctul de vedere al eficacitatii lor practice. ♢ (prin extensiune) atitudine, conceptie etcetera care are in vedere (numai) eficacitatea, utilitatea practica. (< franceza pragmatisme, limba engleza pragmatism)