Prag
Definitie, sens si explicatie
1Prag, praguri, substantiv neutru
1. Partea de jos, orizontala, a unui toc de usa sau a unei porti, putin mai ridicata de la pamant, peste care se trece la intrare si iesire. ♢ Expresie A calca (sau a trece, a pasi) pragul (casei) = A) a iesi din casa; B) a intra in casa cuiva, a vizita pe cineva.
A se pune prag = a se aseza in calea cuiva; a se impotrivi, a se opune actiunilor cuiva.
A pune piciorul in prag = a se opune cu darzenie la ceva, a avea o atitudine intransigenta, a soma pe cineva sa faca ceva. ♦ Mica ridicatura special amenajata pe terenul de sport, pentru a marca limita de la care se efectueaza sariturile atletice. ♦ Partea de sus, orizontala, a tocului usii. ♢ Expresie A da (sau a se lovi, a se izbi) cu capul de pragul de sus = a se convinge de unele adevaruri in urma unei triste experiente. ♦ Figurativ Treapta sociala, rang.
2. Usa, poarta; prin extensiune casa, locuinta; camin, familie. ♢ Expresie Din prag in prag = din casa in casa.
A bate pragurile = a umbla pe la multe case, a hoinari, a colinda. ♦ Portiune de teren din fata usii de la iesirea dintr-o casa. ♦ (Rar) Temelie.
3. Figurativ Început al unei situatii noi, limita care desparte doua situatii, perioade etcetera diferite.
În pragul verii.
4. Ridicatura naturala a fundului albiei unei ape curgatoare; banc de depuneri format de materialele transportate de apa; treapta mai inalta pe fundul unui bazin oceanic sau marin. ♦ Ridicatura de teren in forma de prag (1); treapta de stanca greu de trecut. ♦ Perete de piatra, stanca peste care trece o apa, formand o cascada.
5. Proeminenta in forma de treapta pe suprafata unei piese de lemn, care intra intr-o scobitura facuta in alta piesa imbinata cu aceasta, pentru a impiedica deplasarea celor doua piese una fata de alta. ♦ P. gener.
Proeminenta in forma de treapta executata sau formata (in urma uzurii) pe suprafata unei piese.
6. (Fiz.) Valoarea maxima sau minima a unei marimi caracteristice unui fenomen dat, deasupra sau dedesubtul careia fenomenul nu se mai poate petrece. ♦ (Medicina) Valoare minima a unui factor necesara pentru a determina aparitia unui fenomen fiziologic sau patologic. ♢ Prag de excitabilitate = intensitatea minima a unui excitant capabila sa provoace o stare de excitatie intr-o celula sau intr-un complex de celule nervoase.
Prag senzorial absolut = marime minima a unui excitant, necesara pentru a provoca o senzatie abia perceptibila.
7. Bucatica de lemn (de abanos) sau de os de elefant care se fizeaxa perpendicular pe capatul superior al corpului unor instrumente muzicale si pe care se sprijina coardele. – Din limba slava (veche) Pragŭ.
1. Partea de jos, orizontala, a unui toc de usa sau a unei porti, putin mai ridicata de la pamant, peste care se trece la intrare si iesire. ♢ Expresie A calca (sau a trece, a pasi) pragul (casei) = A) a iesi din casa; B) a intra in casa cuiva, a vizita pe cineva.
A se pune prag = a se aseza in calea cuiva; a se impotrivi, a se opune actiunilor cuiva.
A pune piciorul in prag = a se opune cu darzenie la ceva, a avea o atitudine intransigenta, a soma pe cineva sa faca ceva. ♦ Mica ridicatura special amenajata pe terenul de sport, pentru a marca limita de la care se efectueaza sariturile atletice. ♦ Partea de sus, orizontala, a tocului usii. ♢ Expresie A da (sau a se lovi, a se izbi) cu capul de pragul de sus = a se convinge de unele adevaruri in urma unei triste experiente. ♦ Figurativ Treapta sociala, rang.
2. Usa, poarta; prin extensiune casa, locuinta; camin, familie. ♢ Expresie Din prag in prag = din casa in casa.
A bate pragurile = a umbla pe la multe case, a hoinari, a colinda. ♦ Portiune de teren din fata usii de la iesirea dintr-o casa. ♦ (Rar) Temelie.
3. Figurativ Început al unei situatii noi, limita care desparte doua situatii, perioade etcetera diferite.
În pragul verii.
4. Ridicatura naturala a fundului albiei unei ape curgatoare; banc de depuneri format de materialele transportate de apa; treapta mai inalta pe fundul unui bazin oceanic sau marin. ♦ Ridicatura de teren in forma de prag (1); treapta de stanca greu de trecut. ♦ Perete de piatra, stanca peste care trece o apa, formand o cascada.
5. Proeminenta in forma de treapta pe suprafata unei piese de lemn, care intra intr-o scobitura facuta in alta piesa imbinata cu aceasta, pentru a impiedica deplasarea celor doua piese una fata de alta. ♦ P. gener.
Proeminenta in forma de treapta executata sau formata (in urma uzurii) pe suprafata unei piese.
6. (Fiz.) Valoarea maxima sau minima a unei marimi caracteristice unui fenomen dat, deasupra sau dedesubtul careia fenomenul nu se mai poate petrece. ♦ (Medicina) Valoare minima a unui factor necesara pentru a determina aparitia unui fenomen fiziologic sau patologic. ♢ Prag de excitabilitate = intensitatea minima a unui excitant capabila sa provoace o stare de excitatie intr-o celula sau intr-un complex de celule nervoase.
Prag senzorial absolut = marime minima a unui excitant, necesara pentru a provoca o senzatie abia perceptibila.
7. Bucatica de lemn (de abanos) sau de os de elefant care se fizeaxa perpendicular pe capatul superior al corpului unor instrumente muzicale si pe care se sprijina coardele. – Din limba slava (veche) Pragŭ.
2Prag substantiv verifica cuvantul: bazin, pelvis, soclu.
3Prag substantiv
1. verifica cuvantul: poarta.
2. (Muzica) pragus. (- la un instrument cu coarde.)
3. verifica cuvantul: banc.
4. verifica cuvantul: preajma.
5. (Fiziol.) limita. (- de excitabilitate.)
1. verifica cuvantul: poarta.
2. (Muzica) pragus. (- la un instrument cu coarde.)
3. verifica cuvantul: banc.
4. verifica cuvantul: preajma.
5. (Fiziol.) limita. (- de excitabilitate.)
4Prag substantiv neutru, plural praguri
5Prag -uri n. 1) Parte componenta orizontala a unui toc de usa care uneste capetele usorilor. ♢ A calca (sau A trece, a pasi) -ul casei a face o vizita cuiva; a intra in casa cuiva. A pune piciorul in - verifica cuvantul: Picior. A bate -urile a) a umbla pe la casele oamenilor; b) a solicita ceva, apeland la diferite instante. Din - in - din casa in casa. 2) Locul din fata usii. 3) figurativ Ajun a ceva (a unei noi perioade de timp, a unui eveniment, a unei situatii etcetera). În -ul primaverii. 4) Ridicatura naturala pe fundul albiei unei ape curgatoare, care face imposibila navigatia; treapta inalta de stanca, peste care curge o apa. 5) figurativ Valoare maxima sau minima a unei marimi. 6) (la instrumentele muzicale cu coarde) Piesa constand dintr-o bucatica de lemn cu crestaturi, care se fixeaza sub coarde pentru ca acestea sa nu se atinga de corpul rezonator al instrumentului. 7) familiar Partea de jos a pantecelui. /<sl. pragu
6Prag (praguri), substantiv neutru –
1. Partea de jos, orizontala a tocului usii. –
2. Consola, treapta. –
3. (Înv.) Stilp de pod. –
4. Banc, grind. –
5. suvoi adinc, cadere de apa. –
6. Cordar. –
7. Pubis. – Mr., megl. prag.
Sl. pragŭ (Miklosich, Slaw.
Elem., 39; Cihac, Ii, 385; Conev 80); conform bulgara prag, limba albaneza prak.
Pentru sensul 5, conform Barbulescu, Arhiva, Xxix,
123. – Derivat pragar, substantiv masculin (Oltenia, prag de sus sau de jos, grinda pe temelia unei case).
1. Partea de jos, orizontala a tocului usii. –
2. Consola, treapta. –
3. (Înv.) Stilp de pod. –
4. Banc, grind. –
5. suvoi adinc, cadere de apa. –
6. Cordar. –
7. Pubis. – Mr., megl. prag.
Sl. pragŭ (Miklosich, Slaw.
Elem., 39; Cihac, Ii, 385; Conev 80); conform bulgara prag, limba albaneza prak.
Pentru sensul 5, conform Barbulescu, Arhiva, Xxix,
123. – Derivat pragar, substantiv masculin (Oltenia, prag de sus sau de jos, grinda pe temelia unei case).