Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Predicativ -ă

1 * Cuvantul cu diacritice: predicatív -ă
Cuvantul fara diacritice: predicativ

Definitie: PREDICATIV, -Ă, predicativi, -e, adjectiv 1. (Gram.) Care formează sau poate forma predicatul (1); referitor la predicat. ♢ Verb predicativ = verb care poate forma singur predicatul unei propoziții. Nume predicativ = nume care, împreună cu un verb copulativ, formează predicatul unei propoziții. Propoziție predicativă = propoziție care îndeplinește rolul de nume predicativ. 2. (Log.) Care se referă la predicat (2), care aparține predicatului. – Din franceza predicatif.

2 * Cuvantul cu diacritice: predicatív
Cuvantul fara diacritice: predicativ

Definitie: predicativ adjectiv m., plural predicativi; f. singular predicativă, plural predicative

3 * Cuvantul cu diacritice: predicatív -ă
Cuvantul fara diacritice: predicativ

Definitie: PREDICATIV -ă (-i, -e) gram. Care joacă rol de predicat sau de parte a acestuia. Nume -. Propoziție -ă. franceza predicatif

4 * Cuvantul cu diacritice: predicatív -ă
Cuvantul fara diacritice: predicativ

Definitie: PREDICATIV, -Ă adjectiv 1. Verb predicativ = verb care poate forma singur predicatul; nume predicativ = nume care, împreună cu un verb copulativ, formează predicatul unei propoziții; propoziție predicativă (și substantiv feminin) = propoziție care îndeplinește față de propoziția regentă rolul de nume predicativ. 2. (Log.) Referitor la predicat. [< limba latina praedicativus].

5 * Cuvantul cu diacritice: predicatív -ă
Cuvantul fara diacritice: predicativ

Definitie: PREDICATIV, -Ă adjectiv 1. care formează sau poate forma predicatul; cu valoare de predicat. o verb - = verb care poate forma singur predicatul unei propoziții; nume - = nume care, împreună cu un verb copulativ, formează predicatul; propoziție -ă (și substantiv feminin) = propoziție subordonată care îndeplinește funcția de nume predicativ pe lângă un verb copulativ din regentă; element - suplimentar = parte secundară de propoziție cu dublă subordonare (față de verb și de subiect sau obiect); propoziție -ă suplimentară (și substantiv feminin) = propoziție subordonată care îndeplinește în frază rol de element predicativ suplimentar. 2. (log.) referitor la predicat. (< franceza predicatif)