Predicație
Definitie, sens si explicatie
1Predicație, predicatii, substantiv feminin Faptul de a enunta ceva despre un anumit lucru; enunt care reflecta raportul dintre un obiect si o insusire a sa. [Varianta: Predicatiune substantiv feminin] – Din limba latina Praedicatio, -onis, franceza Predication.
2Predicație substantiv verifica cuvantul: cazanie, cuvant, omilie, predica.
3Predicatie substantiv feminin (silabe -ti-e), art. predicatia (silabe -ti-a), g.-d. art. predicatiei; plural predicatii, art. predicatiile (silabe -ti-i-)
4Predicație -i f. 1) Atribuire a unei insusiri subiectului unui enunt. 2) Raport intre un obiect si o insusire a acestuia. /<lat. praedicatio, -onis, limba franceza: predication
5Predicație substantiv feminin
1. (Liv.) Actiunea de a predica; propovaduire.
2. (Log.) Atribuire a unei calitati sau a unui atribut unui subiect intr-o propozitie. ♢ Judecati de predicatie = judecati care reflecta raportul dintre un obiect si o insusire a sa. [Genitiv -iei. / < franceza predication].
1. (Liv.) Actiunea de a predica; propovaduire.
2. (Log.) Atribuire a unei calitati sau a unui atribut unui subiect intr-o propozitie. ♢ Judecati de predicatie = judecati care reflecta raportul dintre un obiect si o insusire a sa. [Genitiv -iei. / < franceza predication].
6Predicație substantiv feminin faptul de a enunta ceva despre un anumit lucru; enunt care reflecta raportul dintre un obiect si o insusire a sa. ♢ facultatea de a comunica prin raportarea la realitate, cu mijloace lingvistice, a unor reprezentari din constiinta vorbitorului. (< franceza predication, limba latina praedicatio)