Preot
Definitie, sens si explicatie
1Préot, preoti, substantiv masculin Slujitor al unui cult religios, investit cu dreptul de a oficia actele de cult; popa. ♦ Figurativ Cel care slujeste un ideal, o invatatura; apostol. ♢ Mare preot = conducatorul suprem al cultului (la vechii evrei, egipteni etcetera). – Din limba latina Presbiterum.
2Préot substantiv (Termen Bisericesc) parinte, popa, (livresc) pastor, sacerdot. (- ortodox.)
3Preot substantiv masculin, plural preoti
4Préot -ti m. 1) (mai ales in biserica ortodoxa) Slujitor al cultului; popa. 2) figurativ Persoana care slujeste cu devotament unui ideal, unei cauze; apostol. /<lat. praesbiter
5Preot (preoti), substantiv masculin – Prezbiter, sacerdot. – Varianta mold. preut, Trans. preot.
Mr. preftu, istr. prewt.
Limba Latina prĕbĭter, varianta vulgara a lui prĕsbyter (Densusianu, Hlr., 126; Puscariu 1375; Candrea-dens., 1441; Rew 6750), conform limba albaneza prift (Philippide, Ii, 651), vegl. prat, limba italiana prete (abruz. preute), prov., verifica cuvantul: franceza preire, cat. prevere. – Derivat (toate cu varianta mold.) preoteasa, substantiv feminin (nevasta de preot); preoti, verb (a sluji ca preot); preotie, substantiv feminin (sacerdotiu); preotesc, adjectiv (sacerdotal); preoteste, adverb (ca preotii); preotime, substantiv feminin (adunare de preoti).
Este dubletul lui presbiter, substantiv masculin, din lat., varianta presviter, din limba neogreaca: πρεσβύτερος, der. protopresbiter, substantiv masculin (protopop), din limba neogreaca: προτοπρεσβύτερος.
Mr. preftu, istr. prewt.
Limba Latina prĕbĭter, varianta vulgara a lui prĕsbyter (Densusianu, Hlr., 126; Puscariu 1375; Candrea-dens., 1441; Rew 6750), conform limba albaneza prift (Philippide, Ii, 651), vegl. prat, limba italiana prete (abruz. preute), prov., verifica cuvantul: franceza preire, cat. prevere. – Derivat (toate cu varianta mold.) preoteasa, substantiv feminin (nevasta de preot); preoti, verb (a sluji ca preot); preotie, substantiv feminin (sacerdotiu); preotesc, adjectiv (sacerdotal); preoteste, adverb (ca preotii); preotime, substantiv feminin (adunare de preoti).
Este dubletul lui presbiter, substantiv masculin, din lat., varianta presviter, din limba neogreaca: πρεσβύτερος, der. protopresbiter, substantiv masculin (protopop), din limba neogreaca: προτοπρεσβύτερος.