Prihană
Definitie, sens si explicatie
1Prihană, prihane, substantiv feminin (Rar) Fapta care incalca morala; vina morala, necinste; pacat. ♢ Locutiune adjectiv Fara (de) prihana = curat, pur2, nevinovat; cast. – Din limba ucraineana Pryhana.
2Prihană substantiv verifica cuvantul: abatere, acuzare, acuzatie, blam, blamare, condamnare, culpabili-tate, culpa, dezaprobare, eroare, gre-seala, imputare, imputatie, infierare, invinovatire, invinuire, neaprobare, pacat, pangarire, profanare, reprobare, repros, respingere, spurcare, stigmati-zare, vina, vinovatie.
3Prihana substantiv feminin, g.-d. art. prihanei; plural prihane
4Prihană f.
Vina morala. ♢ Fara - curat; nevinovat; neprihanit. /<ucr. pryhana
Vina morala. ♢ Fara - curat; nevinovat; neprihanit. /<ucr. pryhana
5Prihana (-ắni), substantiv feminin –
1. (Înv.) Acuzatie, vina. –
2. Pata, defect, cusur, meteahna.
Sl. dar lipseste etimonul exact, conform ceh. prihana, pol. przygana, rut. prigana (Miklosich, Slaw.
Elem., 39; Cihac, Ii, 237; Tiktin), conform prigoni.
Trecerea lui g › h nu a fost explicata. – Derivat prihani, verb (a pata); prihanie, substantiv feminin (pata, dezonoare); neprihanit, adjectiv (pur, curat, cast).
1. (Înv.) Acuzatie, vina. –
2. Pata, defect, cusur, meteahna.
Sl. dar lipseste etimonul exact, conform ceh. prihana, pol. przygana, rut. prigana (Miklosich, Slaw.
Elem., 39; Cihac, Ii, 237; Tiktin), conform prigoni.
Trecerea lui g › h nu a fost explicata. – Derivat prihani, verb (a pata); prihanie, substantiv feminin (pata, dezonoare); neprihanit, adjectiv (pur, curat, cast).