Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Primar -ă

1 * Cuvantul cu diacritice: primár -ă
Cuvantul fara diacritice: primar

Definitie: PRIMAR, -Ă, primari, -e, adjectiv , substantiv masculin I. Adjectiv 1. Inițial, primordial, originar; prin extensiune de prim grad, de primă importanță, de bază. ♢ Învățământ primar = formă de învățământ cu caracter obligatoriu, în care se predau elementele de bază ale celor mai importante discipline și care constituie primele patru clase ale scolii generale. Clasă primară (și substantivat, f.) = clasă din cursul primar. Școală primară (și substantivat, f.) = școală de învățământ primar; curs primar; clădire în care se predă această formă de învățământ. Văr primar (sau vară primară) = grad de rudenie între copiii mai multor frați și surori; persoană care se află cu alta într-un asemenea grad de rudenie. (Geologie) Era primară = era paleozoică. Medic primar = grad în ierarhia cadrelor medicale, superior medicului specialist, care se obține în urma unui concurs; persoană care are acest grad. ♦ Simplu, rudimentar, elementar; prin extensiune neevoluat. ♦ (Despre cuvinte) Care provine direct din rădăcină și care servește ca element de bază pentru formarea altor cuvinte; primitiv. 2. (Despre elemente și compuși chimici) Care are o singură valență satisfăcută de un anumit element sau radical. II. Substantiv masculin Reprezentant al conducerii centrale în orașe și comune, cu atribuții administrative. [Varianta: (II, popular) primare substantiv masculin] – Din limba latina primarius. Conform: franceza p r i m a i r e,  m a i r e.

2 * Cuvantul cu diacritice: primar
Cuvantul fara diacritice: primar

Definitie: Primar antonim: secundar

3 * Cuvantul cu diacritice: primár
Cuvantul fara diacritice: primar

Definitie: PRIMAR s., adjectiv verifica cuvantul: paleozoic.

4 * Cuvantul cu diacritice: primár
Cuvantul fara diacritice: primar

Definitie: PRIMAR substantiv (regional) antist, (Transilvania, Maram. și Banat) birău, (Transilvania, Banat și Olt.) chinez, (Transilvania și Banat) jude, (învechit) județ, procator, vătăman, vornic, (învechit, prin Transilvania) jurat, (rusism cuvant invechit) starșină. (- al satului.)

5 * Cuvantul cu diacritice: primár
Cuvantul fara diacritice: primar

Definitie: PRIMAR adjectiv 1. verifica cuvantul: originar. 2. verifica cuvantul: primitiv. 3. verifica cuvantul: ele-mentar. 4. verifica cuvantul: elementar.

6 * Cuvantul cu diacritice: primár
Cuvantul fara diacritice: primar

Definitie: primar adjectiv m., substantiv masculin, plural primari; f. singular primară, plural primare

7 * Cuvantul cu diacritice: primár -ă
Cuvantul fara diacritice: primar

Definitie: PRIMAR¹ -ă (-i, -e) 1) Care constituie un început; care caracterizează un început; inițial; primordial; începător. Etapă -ă. ♢ Școală -ă școală începătoare. Văr -, vară -ă a) grad de rudenie stabilit între copiii fraților sau ai surorilor; b) persoană aflată în acest grad de rudenie. 2) Care se prezintă simplu de tot; rudimentar. limba latina primarius

8 * Cuvantul cu diacritice: primár -i
Cuvantul fara diacritice: primar

Definitie: PRIMAR² -i m. Conducător administrativ al unui oraș, al unei comune sau al unui sat. limba latina primarius

9 * Cuvantul cu diacritice: primár -ă
Cuvantul fara diacritice: primar

Definitie: PRIMAR, -Ă adjectiv De la început, originar; (prin extensiune) prim, principal, de primul grad. ♦ (Geol.) Eră primară (și substantiv neutru) = paleozoic; terenuri primare = terenuri formate în era primară. ♦ primordial, de bază. ♦ Simplist. [< franceza primaire, conform limba latina primarius, limba italiana primario].

10 * Cuvantul cu diacritice: primár
Cuvantul fara diacritice: primar

Definitie: PRIMAR substantiv masculin Șeful unei administrații comunale. ♦ Președintele comitetului executiv al unui consiliu popular. [< limba latina primarius, după franceza maire].

11 * Cuvantul cu diacritice: primár -ă
Cuvantul fara diacritice: primar

Definitie: PRIMAR, -Ă I. adjectiv 1. inițial, de la început, originar; primordial, principal. (prin extensiune) de primul grad, de bază. o învățământ - = formă de învățământ, cu caracter obligatoriu, în care se predau noțiunile elementare ale principalelor discipline; eră -ă = paleozoic; medic - = medic care, prin concurs, a devenit superior medicului specialist. ♢ simplu, rudimentar, simplist. ♢ (despre cuvinte) primitiv (I, 4) o (ec.) sector - = ansamblu de activități economice producător de materii prime (agricultura și industriile extractive). ♢ (med.; despre simptome) care apare în prima fază a unei boli. 2. care se manifestă brutal; care dovedește lipsă de cultură, de rafinament. 3. (despre elemente și compuși chimici) cu o singură valență satisfăcută de un anumit element sau radical. II. substantiv masculin reprezentant ales, cu atribuții administrative în orașe și comune. (< limba latina primarius, franceza primaire)

12 * Cuvantul cu diacritice: primár primáră
Cuvantul fara diacritice: primar

Definitie: primar (primară), adjectiv – 1. În expresia: văr primar. – 2. (S.m.) Reprezentant al conducerii centrale în orașe și comune. – 3. (S.m., Arg.) Client care nu dă bacșiș. – Mr. (ver) primar. Limba Latina prῑmārius (Pușcariu 1385; Candrea-Dens., 1446; REW 6749), conform verifica cuvantul: limba italiana primaio. Cuvînt moștenit cu primul sens, cu al doilea a fost impus de imstituție, în 1874, și se sprijină pe franceza maire. – Derivat primăreasă, substantiv feminin (nevastă de primar, primăriță); primărie, substantiv feminin (localul, sediul unde lucrează primarul); primariat, substantiv feminin (slujbă de primar).