Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Pripi

1 * Cuvantul cu diacritice: pripí
Cuvantul fara diacritice: pripi

Definitie: PRIPI, pripesc, verb IV. 1. Reflexiv A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă. ♦ Intranzitiv (Înv.) A se grăbi, a se zori. ♦ Tranzitiv A accelera, a iuți ritmul unei acțiuni. ♦ A nu izbuti, a rata o acțiune din cauza grabei. 2. Reflexiv A se încălzi la foc; (despre alimente) a se coace (superficial) la un foc (prea) repede. 3. Tranzitiv (Pop.; despre soare) A dogori, a arde. – Conform: bulgara p r i p r a.

2 * Cuvantul cu diacritice: a se pripi
Cuvantul fara diacritice: pripi

Definitie: A (se) pripi antonim: a zăbovi

3 * Cuvantul cu diacritice: a se pripi
Cuvantul fara diacritice: pripi

Definitie: A se pripi antonim: a zăbovi

4 * Cuvantul cu diacritice: pripí
Cuvantul fara diacritice: pripi

Definitie: PRIPI verb verifica cuvantul: accelera, arde, constrânge, dogori, face, forța, frige, fugări, grăbi, hăitui, iuți, încinge, înfierbânta, obliga, pârjoli, prinde, rumeni, sili, surprinde, urgenta, urmări, zori.

5 * Cuvantul cu diacritice: pripí
Cuvantul fara diacritice: pripi

Definitie: PRIPI verb a se grăbi. (Te rog să nu te - în luarea deciziei.)

6 * Cuvantul cu diacritice: pripí
Cuvantul fara diacritice: pripi

Definitie: pripi verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural pripesc, imperfect 3 singular pripea; conjunctie: prezent 3 singular și plural pripească

7 * Cuvantul cu diacritice: a pripí -ésc
Cuvantul fara diacritice: pripi

Definitie: A PRIPI -esc tranzitiv 1) (acțiuni, procese etcetera) A face să se desfășoare într-un ritm mai rapid (uneori nejustificat); a zori; a grăbi; a precipita; a accelera; a urgenta. 2) A expune unui eșec din cauza realizării în grabă. 3) (carne sau alte alimente) A coace la repezeală, numai pe deasupra; a pârpăli. 4) popular (despre soare) A încălzi foarte puternic; a dogori. limba slava (veche) prispeti

8 * Cuvantul cu diacritice: a se pripí mă -ésc
Cuvantul fara diacritice: pripi

Definitie: A SE PRIPI mă -esc intranzitiv 1) A acționa prea repede, în pripă; a se grăbi. 2) A-și expune corpul pentru un timp scurt la o sursă de căldură; a se încălzi ușor (la foc sau la soare); a se pârpăli. limba slava (veche) prispeti

9 * Cuvantul cu diacritice: pripí
Cuvantul fara diacritice: pripi

Definitie: pripi, pripesc, verb IV 1. (învechit; despre unități militare) a se îndrepta, a se deplasa grabnic către un loc; a veni, a sosi repede într-un loc. 2. (refl.; cuvant invechit și popular; despre oameni) a se grăbi, a se zori; a face un lucru în grabă și fără chibzuială; a da greș într-o acțiune din cauza grabei. 3. (înv; despre oameni) a face, a obliga să acționeze în grabă; a grăbi, a îndemna, a zori (pe cineva). 4. (refl.; cuvant invechit și reg.) a se sili, a se strădui (să facă ceva cât mai repede). 5. (învechit și reg.; despre acțiuni, deplasări) a accelera, a iuți, a grăbi (pentru a realiza ceva). 6. (învechit; despre oameni) a urmări de aproape și în grabă pentru a pune pe fugă, pentru a învinge,pentru a prinde; a fugări. 7. (învechit) a constrânge, a forța, a sili (să facă ceva în grabă). 8. (învechit și reg.) a surprinde asupra faptului (reprobabil). 9. (învechit și reg.) a încălzi puternic, a înfierbânta, a încinge (la foc). 10. (reg.; despre alimente) a coace sau a frige repede și superficial; a prăji numai la suprafață; a rumeni. 11. (refl.; reg.; despre pâine) a se coace prea repede, făcând găuri mari sub coajă; a se coși. 12. (învechit și reg.; despre soare) a arde puternic, a dogori. 13. (reg.; despre cereale sau fructe) a face să ajungă la maturitate înainte de vreme, a coace prematur.

10 * Cuvantul cu diacritice: pripí pripésc pripít
Cuvantul fara diacritice: pripi

Definitie: pripi (pripesc, pripit), verb – 1. A se grăbi, a se zori. – 2. A se coace, a se încălzi, a (se) pîrli, a (se) pîrpăli. – 3. (Moldova) A surprinde. – Varianta Mold. prichi. Cuvînt probabil rezultat din confuzia a două cuvinte limba slava (veche), pripešti „a arde, a pîrli” și prispĕti „a se grăbi”, de unde un pripĕti, conform bulgara pripiram „a se grăbi” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 292; Tiktin). – Derivat pripac, substantiv neutru (învechit, văpaie, dogoare); pripeală (var. Banat pripală), substantiv feminin (grabă ; dogoare, fierbințeală); pripec, substantiv neutru (căldură sufocantă), conform bulgara pripek, limba sarba: pripeka; pripelnic, adjectiv (grăbit, precipitat); pripie, substantiv feminin (învechit, precocitate).