Probă
Definitie, sens si explicatie
1Probă, probe, substantiv feminin
1. Confirmare a unui adevar, dovedire; dovada, semn, marturie in sprijinul cuiva sau a ceva. ♢ Proba cu martori = sustinere prin martori a unei afirmatii in fata instantelor de judecata. ♢ Locutiune verb A da proba (sau probe) de... = a proba (2), a dovedi.
2. Actiune intreprinsa pentru a constata daca ceva sau cineva indeplineste conditiile cerute; incercare; verificare. ♢ Locutiune adjectiv si adverb De proba = ca incercare, de incercare. ♦ Prin specializare: Încercare a unui obiect de imbracaminte pentru a vedea daca se potriveste. ♦ Prin specializare: Încercare a unei masini, a unui aparat etcetera (pentru a verifica buna lor functionare). ♦ Fiecare dintre partile, dintre etapele din care consta un examen; p. gener. examen. ♦ Fiecare dintre intrecerile sportive organizate in cadrul unei competitii mai mari.
3. Repetitie (facuta in vederea unei reprezentatii artistice). ♦ (Rar) Numar dintr-un spectacol prezentat ca reclama.
4. Verificare a exactitatii unei operatii aritmetice.
5. Obiect dintr-o serie de obiecte identice sau cantitate mica dintr-un material care poate sa serveasca la determinarea anumitor caracteristici ale obiectelor respective sau ale intregului material din care fac parte; esantion, mostra ♦ Analiza medicala. ♦ Observare a functiei unui organ in vederea stabilirii unui diagnostic. ♦ (Fot.) Copie pozitiva pe hartie.
6. Pilda, exemplu, model. – Din limba latina Proba (cu sensuri dupa franceza preuve).
1. Confirmare a unui adevar, dovedire; dovada, semn, marturie in sprijinul cuiva sau a ceva. ♢ Proba cu martori = sustinere prin martori a unei afirmatii in fata instantelor de judecata. ♢ Locutiune verb A da proba (sau probe) de... = a proba (2), a dovedi.
2. Actiune intreprinsa pentru a constata daca ceva sau cineva indeplineste conditiile cerute; incercare; verificare. ♢ Locutiune adjectiv si adverb De proba = ca incercare, de incercare. ♦ Prin specializare: Încercare a unui obiect de imbracaminte pentru a vedea daca se potriveste. ♦ Prin specializare: Încercare a unei masini, a unui aparat etcetera (pentru a verifica buna lor functionare). ♦ Fiecare dintre partile, dintre etapele din care consta un examen; p. gener. examen. ♦ Fiecare dintre intrecerile sportive organizate in cadrul unei competitii mai mari.
3. Repetitie (facuta in vederea unei reprezentatii artistice). ♦ (Rar) Numar dintr-un spectacol prezentat ca reclama.
4. Verificare a exactitatii unei operatii aritmetice.
5. Obiect dintr-o serie de obiecte identice sau cantitate mica dintr-un material care poate sa serveasca la determinarea anumitor caracteristici ale obiectelor respective sau ale intregului material din care fac parte; esantion, mostra ♦ Analiza medicala. ♦ Observare a functiei unui organ in vederea stabilirii unui diagnostic. ♦ (Fot.) Copie pozitiva pe hartie.
6. Pilda, exemplu, model. – Din limba latina Proba (cu sensuri dupa franceza preuve).
2Probă substantiv verifica cuvantul: corectura, repetitie.
3Probă substantiv
1. verifica cuvantul: confirmare.
2. verifica cuvantul: dovada.
3. (Jur.) dovada, marturie, probatiune. (O - adusa in sprijinul impricinatului.)
4. dovada, indicatie, indiciu, marturie, pilda, semn, (livresc) testimoniu, (invechit si reg.) scrisoare, (invechit) raspuns. (Exista numeroase - in sprijinul...)
5. verifica cuvantul: verificare.
6. verifica cuvantul: experiment.
7. (Matematica) verificare. (- unei impartiri.)
8. verifica cuvantul: analiza.
9. verifica cuvantul: examen.
10. verifica cuvantul: mostra.
11. verifica cuvantul: esantion.
1. verifica cuvantul: confirmare.
2. verifica cuvantul: dovada.
3. (Jur.) dovada, marturie, probatiune. (O - adusa in sprijinul impricinatului.)
4. dovada, indicatie, indiciu, marturie, pilda, semn, (livresc) testimoniu, (invechit si reg.) scrisoare, (invechit) raspuns. (Exista numeroase - in sprijinul...)
5. verifica cuvantul: verificare.
6. verifica cuvantul: experiment.
7. (Matematica) verificare. (- unei impartiri.)
8. verifica cuvantul: analiza.
9. verifica cuvantul: examen.
10. verifica cuvantul: mostra.
11. verifica cuvantul: esantion.
4Proba substantiv feminin, g.-d. art. probei; plural probe
5Probă -e f. 1) Fapt care serveste la confirmarea unui adevar; dovada; marturie. 2) Actiune prin care se constata daca cineva sau ceva corespunde anumitor cerinte; incercare. 3) Fiecare dintre etapele unui examen. 4) Întrecere in cadrul unei competitii sau al unui gen de sport. 5) Parte dintr-un material sau dintr-o substanta dupa care se poate stabili calitatea intregului; mostra; esantion. [G.-d. Probei] /<lat. proba
6Probă substantiv feminin
1. Încercare; (examen de) verificare. ♦ Metoda prin care se constata justetea unui calcul. ♦ Întrecere.
2. Parte dintr-un material care se supune analizei spre a se verifica anumite caracteristici ale intregului material; mostra, esantion. ♦ (Fot.) Copie pozitiva pe hartie.
3. Dovada, marturie. [< limba latina proba].
1. Încercare; (examen de) verificare. ♦ Metoda prin care se constata justetea unui calcul. ♦ Întrecere.
2. Parte dintr-un material care se supune analizei spre a se verifica anumite caracteristici ale intregului material; mostra, esantion. ♦ (Fot.) Copie pozitiva pe hartie.
3. Dovada, marturie. [< limba latina proba].
7Probă substantiv feminin
1. incercare; (examen de) verificare. ♢ metoda prin care se constata justetea unui calcul. ♢ (sport) intrecere.
2. parte din materialul unei mostre care se supune analizei, spre a se verifica anumite caracteristici ale intregului material.
3. (fot.) copie pozitiva pe hartie.
4. confirmare, dovada, marturie. (< limba latina proba, limba germana Porbe)
1. incercare; (examen de) verificare. ♢ metoda prin care se constata justetea unui calcul. ♢ (sport) intrecere.
2. parte din materialul unei mostre care se supune analizei, spre a se verifica anumite caracteristici ale intregului material.
3. (fot.) copie pozitiva pe hartie.
4. confirmare, dovada, marturie. (< limba latina proba, limba germana Porbe)
8Proba (probe), substantiv feminin – Dovada, incercare. – Mold. pruba.
Mr. prova.
Limba Latina proba (secolul Xix), prin intermediul pol., mag. proba, limba germana Probe.
În mr., din limba italiana prova, conform limba neogreaca: πρόβα. – Derivat proba, verb (a dovedi), din limba latina probare; probabil, adjectiv , din franceza probable; probabilitate, substantiv feminin, din franceza probabilite; probatoriu (var. probant), adjectiv , din franceza probatoire, probant; contraproba, substantiv feminin, din franceza contre-epreuve; probalui, verb (a proba; a examina), din mag. probalni (Galdi, Dict., 153); probai, verb (a proba), secolul Xviii, cuvant invechit; probista, substantiv feminin (actrita cu contract temporar); probui, verb (a proba), din pol. probować, secolul Xvii, cuvant invechit
Mr. prova.
Limba Latina proba (secolul Xix), prin intermediul pol., mag. proba, limba germana Probe.
În mr., din limba italiana prova, conform limba neogreaca: πρόβα. – Derivat proba, verb (a dovedi), din limba latina probare; probabil, adjectiv , din franceza probable; probabilitate, substantiv feminin, din franceza probabilite; probatoriu (var. probant), adjectiv , din franceza probatoire, probant; contraproba, substantiv feminin, din franceza contre-epreuve; probalui, verb (a proba; a examina), din mag. probalni (Galdi, Dict., 153); probai, verb (a proba), secolul Xviii, cuvant invechit; probista, substantiv feminin (actrita cu contract temporar); probui, verb (a proba), din pol. probować, secolul Xvii, cuvant invechit