Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Probă

1 * Cuvantul cu diacritice: próbă
Cuvantul fara diacritice: proba

Definitie: PROBĂ, probe, substantiv feminin 1. Confirmare a unui adevăr, dovedire; dovadă, semn, mărturie în sprijinul cuiva sau a ceva. ♢ Probă cu martori = susținere prin martori a unei afirmații în fața instanțelor de judecată. ♢ Locutiune verb A da probă (sau probe) de... = a proba (2), a dovedi. 2. Acțiune întreprinsă pentru a constata dacă ceva sau cineva îndeplinește condițiile cerute; încercare; verificare. ♢ Locutiune adjectiv și adverb De probă = ca încercare, de încercare. ♦ Prin specializare: Încercare a unui obiect de îmbrăcăminte pentru a vedea dacă se potrivește. ♦ Prin specializare: Încercare a unei mașini, a unui aparat etcetera (pentru a verifica buna lor funcționare). ♦ Fiecare dintre părțile, dintre etapele din care constă un examen; p. gener. examen. ♦ Fiecare dintre întrecerile sportive organizate în cadrul unei competiții mai mari. 3. Repetiție (făcută în vederea unei reprezentații artistice). ♦ (Rar) Număr dintr-un spectacol prezentat ca reclamă. 4. Verificare a exactității unei operații aritmetice. 5. Obiect dintr-o serie de obiecte identice sau cantitate mică dintr-un material care poate să servească la determinarea anumitor caracteristici ale obiectelor respective sau ale întregului material din care fac parte; eșantion, mostră ♦ Analiză medicală. ♦ Observare a funcției unui organ în vederea stabilirii unui diagnostic. ♦ (Fot.) Copie pozitivă pe hârtie. 6. Pildă, exemplu, model. – Din limba latina proba (cu sensuri după franceza preuve).

2 * Cuvantul cu diacritice: próbă
Cuvantul fara diacritice: proba

Definitie: PROBĂ substantiv verifica cuvantul: corectură, repetiție.

3 * Cuvantul cu diacritice: próbă
Cuvantul fara diacritice: proba

Definitie: PROBĂ substantiv 1. verifica cuvantul: confirmare. 2. verifica cuvantul: dovadă. 3. (JUR.) dovadă, mărturie, probațiune. (O - adusă în sprijinul împricinatului.) 4. dovadă, indicație, indiciu, mărturie, pildă, semn, (livresc) testimoniu, (învechit și reg.) scrisoare, (învechit) răspuns. (Există numeroase - în sprijinul...) 5. verifica cuvantul: verificare. 6. verifica cuvantul: experiment. 7. (MATEMATICA) verificare. (- unei împărțiri.) 8. verifica cuvantul: analiză. 9. verifica cuvantul: examen. 10. verifica cuvantul: mostră. 11. verifica cuvantul: eșantion.

4 * Cuvantul cu diacritice: próbă
Cuvantul fara diacritice: proba

Definitie: probă substantiv feminin, g.-d. art. probei; plural probe

5 * Cuvantul cu diacritice: próbă -e
Cuvantul fara diacritice: proba

Definitie: PROBĂ -e f. 1) Fapt care servește la confirmarea unui adevăr; dovadă; mărturie. 2) Acțiune prin care se constată dacă cineva sau ceva corespunde anumitor cerințe; încercare. 3) Fiecare dintre etapele unui examen. 4) Întrecere în cadrul unei competiții sau al unui gen de sport. 5) Parte dintr-un material sau dintr-o substanță după care se poate stabili calitatea întregului; mostră; eșantion. [G.-D. probei] limba latina proba

6 * Cuvantul cu diacritice: próbă
Cuvantul fara diacritice: proba

Definitie: PROBĂ substantiv feminin 1. Încercare; (examen de) verificare. ♦ Metodă prin care se constată justețea unui calcul. ♦ Întrecere. 2. Parte dintr-un material care se supune analizei spre a se verifica anumite caracteristici ale întregului material; mostră, eșantion. ♦ (Fot.) Copie pozitivă pe hârtie. 3. Dovadă, mărturie. [< limba latina proba].

7 * Cuvantul cu diacritice: próbă
Cuvantul fara diacritice: proba

Definitie: PROBĂ substantiv feminin 1. încercare; (examen de) verificare. ♢ metodă prin care se constată justețea unui calcul. ♢ (sport) întrecere. 2. parte din materialul unei mostre care se supune analizei, spre a se verifica anumite caracteristici ale întregului material. 3. (fot.) copie pozitivă pe hârtie. 4. confirmare, dovadă, mărturie. (< limba latina proba, limba germana Porbe)

8 * Cuvantul cu diacritice: próbă próbe
Cuvantul fara diacritice: proba

Definitie: probă (probe), substantiv feminin – Dovadă, încercare. – Mold. prubă. Mr. provă. Limba Latina proba (secolul XIX), prin intermediul pol., mag. proba, limba germana Probe. În mr., din limba italiana prova, conform limba neogreaca: πρόβα. – Derivat proba, verb (a dovedi), din limba latina probare; probabil, adjectiv , din franceza probable; probabilitate, substantiv feminin, din franceza probabilite; probatoriu (var. probant), adjectiv , din franceza probatoire, probant; contraprobă, substantiv feminin, din franceza contre-epreuve; probălui, verb (a proba; a examina), din mag. probalni (Galdi, Dict., 153); probăi, verb (a proba), secolul XVIII, cuvant invechit; probistă, substantiv feminin (actriță cu contract temporar); probui, verb (a proba), din pol. probować, secolul XVII, cuvant invechit