Procura
Definitie, sens si explicatie
1Procura, procur, verb I. Tranzitiv
1. A face rost de ceva, a obtine ceva.
2. A produce, a provoca, a pricinui. – Din franceza Procurer, limba latina Procurare.
1. A face rost de ceva, a obtine ceva.
2. A produce, a provoca, a pricinui. – Din franceza Procurer, limba latina Procurare.
2Procura verb
1. verifica cuvantul: cumpara.
2. a achizitiona, a furniza, a livra, (invechit) a teslimarisi, a teslimatisi. (A - cuiva o marfa.)
3. a obtine. (Am - cu greu biletele.)
4. a agonisi, a dobandi, (prin Transilvania) a insama. (A - ceva cu truda.)
5. verifica cuvantul: da.
6. verifica cuvantul: rostui.
1. verifica cuvantul: cumpara.
2. a achizitiona, a furniza, a livra, (invechit) a teslimarisi, a teslimatisi. (A - cuiva o marfa.)
3. a obtine. (Am - cu greu biletele.)
4. a agonisi, a dobandi, (prin Transilvania) a insama. (A - ceva cu truda.)
5. verifica cuvantul: da.
6. verifica cuvantul: rostui.
3Procura verb, indicativ prezent 1 singular procur, 3 singular si plural procura
4A procura procur tranzitiv 1) A obtine prin cumparare; a achizitiona. 2) A face sa se produca; a pricinui; a cauza. Lectura imi procura placere. /<fr. procurer, limba latina procurare
5Procura verb I. tr.
1. A achizitiona, a face rost de ceva.
2. A produce, a pricinui. [P.i. procur. / < franceza procurer].
1. A achizitiona, a face rost de ceva.
2. A produce, a pricinui. [P.i. procur. / < franceza procurer].
6Procura verb tr.
1. a face rost de ceva; a achizitiona.
2. a produce, a pricinui. (< franceza procurer, limba latina procurare)
1. a face rost de ceva; a achizitiona.
2. a produce, a pricinui. (< franceza procurer, limba latina procurare)