Procuror -ă
Definitie, sens si explicatie
1Procuror, -ă, procurori, -e, substantiv masculin si feminin: Membru al procuraturii, care supravegheaza justa aplicare a legilor si care reprezinta interesele statului intr-un proces; magistrat atasat pe langa o instanta judecatoreasca si avand rolul de acuzator public. – Din franceza Procureur.
2Procuror substantiv (Jur.) (in unele tari) acuzator, (invechit) minister public. (- intr-un proces.)
3Procuror substantiv masculin, plural procurori
4Procuror -i m. 1) Persoana oficiala care supravegheaza respectarea stricta a legilor. 2) Acuzator public intr-un proces; reprezentant al procuraturii la judecata. /<fr. procureur
5Procuror substantiv masculin
1. Magistrat, membru al parchetului (Ii) [in Dn].
2. Membru al procuraturii care supravegheaza justa aplicare a legilor si care sustine acuzarea intr-un proces ca reprezentant al statului. [< franceza procureur].
1. Magistrat, membru al parchetului (Ii) [in Dn].
2. Membru al procuraturii care supravegheaza justa aplicare a legilor si care sustine acuzarea intr-un proces ca reprezentant al statului. [< franceza procureur].
6Procuror substantiv masculin
1. magistrat, membru al parchetului (Iii).
2. membru al procuraturii, care exercita atributiile ce revin acesteia. (< franceza procurer)
1. magistrat, membru al parchetului (Iii).
2. membru al procuraturii, care exercita atributiile ce revin acesteia. (< franceza procurer)