Profan -ă
Definitie, sens si explicatie
1Profan, -ă, profani, -e, adjectiv (Adesea substantivat)
1. Care este ignorant intr-un domeniu oarecare; nestiutor, nepriceput, ageamiu.
2. Care nu tine de religie, care nu reprezinta sau nu exprima un punct de vedere religios; laic.
3. Care nu respecta lucrurile considerate sacre; necredincios. – Din franceza Profane, limba latina Profanus.
1. Care este ignorant intr-un domeniu oarecare; nestiutor, nepriceput, ageamiu.
2. Care nu tine de religie, care nu reprezinta sau nu exprima un punct de vedere religios; laic.
3. Care nu respecta lucrurile considerate sacre; necredincios. – Din franceza Profane, limba latina Profanus.
2Profan antonim: sacru
3Profan adjectiv verifica cuvantul: laic.
4Profan adjectiv , substantiv verifica cuvantul: ignorant, necunoscator, neinitiat, nepriceput, nestiutor.
5Profan adjectiv m., plural profani; f. singular profana, plural profane
6Profan -a (-i, -e) 1) si substantival (despre persoane) Care nu este initiat intr-un domeniu de activitate; nestiutor; ignorant. Sunt - in muzica. 2) Care nu respecta ceea ce este considerat de religie drept sfant. 3) Care nu tine de religie; instrainat de religie; lumesc; laic. Arta -a. /<fr. profane, limba latina profanus, -a, -um
7Profan, -ă adjectiv, substantiv masculin si feminin:
1. Nestiutor, nepriceput; (familiar) ageamiu.
2. (Persoana) care nu respecta preceptele religiei. ♦ Laic. [< franceza profane, limba latina profanus].
1. Nestiutor, nepriceput; (familiar) ageamiu.
2. (Persoana) care nu respecta preceptele religiei. ♦ Laic. [< franceza profane, limba latina profanus].
8Profan, -ă adjectiv, substantiv masculin f.
1. ignorant, nestiutor; (familiar) ageamiu.
2. (om) care nu tine de religie; laic. (< franceza profane, limba latina profanus)
1. ignorant, nestiutor; (familiar) ageamiu.
2. (om) care nu tine de religie; laic. (< franceza profane, limba latina profanus)