Prolog
Definitie, sens si explicatie
1Prolog2, prologuri, substantiv neutru
1. Parte a unei piese antice de teatru care preceda intrarea corului in scena si in care se expunea subiectul si se facea apel la bunavointa spectatorilor.
2. Parte introductiva a unei opere literare, dramatice sau muzicale, care prezinta evenimentele premergatoare actiunii sau elemente care ii inlesnesc intelegerea; prin extensiune introducere, prefata. – Din franceza Prologue.
1. Parte a unei piese antice de teatru care preceda intrarea corului in scena si in care se expunea subiectul si se facea apel la bunavointa spectatorilor.
2. Parte introductiva a unei opere literare, dramatice sau muzicale, care prezinta evenimentele premergatoare actiunii sau elemente care ii inlesnesc intelegerea; prin extensiune introducere, prefata. – Din franceza Prologue.
2Prolog1, prologi, substantiv masculin Actor care, la romani, recita prologul2 unei piese de teatru. – Din limba latina Prologus, franceza Prologue.
3Prolog antonim: epilog
4Prolog substantiv (Termen Bisericesc) (invechit) prologar.
5Prolog (actor) substantiv masculin, plural prologi
6Prolog (parte introductiva) substantiv neutru, plural prologuri
7Prolog1 -gi m. (in teatrul antic) Actor care recita partea introductiva a unei piese de teatru. /<lat. prologus, limba franceza: prologue
8Prolog2 -uri n. 1) (in teatrul antic) Parte a unei piese de teatru, care preceda intrarea corului in scena si in care se expunea subiectul piesei. 2) Parte introductiva a unei opere literare sau muzicale; introducere. 3) Comentariu plasat la inceputul unei carti; cuvant inainte; cuvant introductiv; prefata. /<fr. prologue, limba latina prologus
9Prolog, proloage, substantiv neutru (invechit) carte care cuprinde vietile sfintilor; prologar; biografia unui sfant.
10Prolog substantiv masculin (Literatura) Actor care recita prologul unei piese de teatru (mai ales in teatrul antic). [< limba latina prologus, conform franceza prologue, limba italiana prologo].
11Prolog substantiv neutru
1. Parte a unei piese de teatru antice in care se prezenta subiectul.
2. Parte care serveste ca introducere la o piesa de teatru, la un roman etcetera; (prin extensiune) introducere, prefata. [Conform: franceza prologue, limba italiana prologo, limba latina prologus, limba greaca (veche) prologos < pro – inainte, logos – vorbire].
1. Parte a unei piese de teatru antice in care se prezenta subiectul.
2. Parte care serveste ca introducere la o piesa de teatru, la un roman etcetera; (prin extensiune) introducere, prefata. [Conform: franceza prologue, limba italiana prologo, limba latina prologus, limba greaca (veche) prologos < pro – inainte, logos – vorbire].
12Prolog1 substantiv masculin (la romani) actor care recita prologul2(1) unei piese de teatru. (< limba latina prologus, franceza prologue)
13Prolog2 substantiv neutru
1. parte a unei piese de teatru antice in care se expunea subiectul.
2. parte introductiva a unei opere literare, muzicale sau dramatice care prezinta evenimentele ce premerg actiunea; (prin extensiune) introducere, prefata. (< franceza prologue, limba latina prologus, limba greaca (veche) prologos)
1. parte a unei piese de teatru antice in care se expunea subiectul.
2. parte introductiva a unei opere literare, muzicale sau dramatice care prezinta evenimentele ce premerg actiunea; (prin extensiune) introducere, prefata. (< franceza prologue, limba latina prologus, limba greaca (veche) prologos)
14Prolog (-oage), substantiv neutru – Viata sfintilor.
Ngr. πρόλογος, in parte prin intermediul limba slava (veche) prologŭ.
Este dubletul lui proplog (plural -uri), substantiv neutru (prefata), der. prologa, verb (a scrie un prolog).
Ngr. πρόλογος, in parte prin intermediul limba slava (veche) prologŭ.
Este dubletul lui proplog (plural -uri), substantiv neutru (prefata), der. prologa, verb (a scrie un prolog).