1
Provoca, provoc, verb I. Tranzitiv
1. A ațâța, a întărâta, a incita pe cineva (sfidându-l); prin specializare (Juridic) a aduce pe cineva (prin acte de violență, lezarea demnității sau alte fapte ilicite) într-o stare de surescitare favorabilă comiterii unei infracțiuni.
2. A avea drept urmare; a determina, a constitui, a cauza, a prilejui, a pricinui.
Prin specializare A produce intenționat un eveniment, un proces, un fenomen; a stârni.
3. A chema, a invita pe cineva să participe la o competiție, la o întrecere. – Din franceză Provoquer, latină Provocare.
1. A ațâța, a întărâta, a incita pe cineva (sfidându-l); prin specializare (Juridic) a aduce pe cineva (prin acte de violență, lezarea demnității sau alte fapte ilicite) într-o stare de surescitare favorabilă comiterii unei infracțiuni.
2. A avea drept urmare; a determina, a constitui, a cauza, a prilejui, a pricinui.
Prin specializare A produce intenționat un eveniment, un proces, un fenomen; a stârni.
3. A chema, a invita pe cineva să participe la o competiție, la o întrecere. – Din franceză Provoquer, latină Provocare.
DEX – dicționarul explicativ
2
A provoca provoc tranzitiv 1) (ființe) A aduce (în mod intenționat) într-o stare de iritare, îndemnând la acțiuni dușmănoase; a ațâța; a stârni; a incita; a instiga; a porni; a întărâta. 2) (procese, acțiuni, stări etc.) A face să se producă; a pricinui; a cauza; a produce. 3) (persoane) A excita prin comportare, atitudine etc. Aceasta femeie provoacă mulți bărbați. provoca la duel. /<franceză provoquer, latină provocare
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Provoca verb I. tranzitiv
1. A întărâta, a ațâța.
A împinge (pe cineva) în acțiuni nesocotite sau necinstite; a instiga.
2. A cauza, a determina.
A produce ceva cu intenție; a stârni.
3. A chema la luptă, la o întrecere, la o discuție etc. [Prezent indicativ provoc, 3,6 -oacă. / < franceză provoquer, italiană, latină provocare].
1. A întărâta, a ațâța.
A împinge (pe cineva) în acțiuni nesocotite sau necinstite; a instiga.
2. A cauza, a determina.
A produce ceva cu intenție; a stârni.
3. A chema la luptă, la o întrecere, la o discuție etc. [Prezent indicativ provoc, 3,6 -oacă. / < franceză provoquer, italiană, latină provocare].
DN – dicționar de neologisme
4
Provoca verb tranzitiv
1. a îndemna, a stimula printr-un act de sfidare; a ațâța, a instiga.
2. a cauza, a determina.
3. a chema la luptă, la o întrecere etc. (< franceză provoquer, latină provocare)
1. a îndemna, a stimula printr-un act de sfidare; a ațâța, a instiga.
2. a cauza, a determina.
3. a chema la luptă, la o întrecere etc. (< franceză provoquer, latină provocare)
MDN – marele dicționar de neologisme
Încă o definiție din alt dicționar
5
Provoca verb, indicativ prezent 1 singular provoc, 3 singular și plural provoacă
DOOM – dicționarul ortografic