Definitie Provoca - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Provoca, provoc, verb I. Tranzitiv
1. A atata, a intarata, a incita pe cineva (sfidandu-l); spec. (Jur.) a aduce pe cineva (prin acte de violenta, lezarea demnitatii sau alte fapte ilicite) intr-o stare de surescitare favorabila comiterii unei infractiuni.
2. A avea drept urmare; a determina, a constitui, a cauza, a prilejui, a pricinui. ♦ Prin specializare: A produce intentionat un eveniment, un proces, un fenomen; a starni.
3. A chema, a invita pe cineva sa participe la o competitie, la o intrecere. – Din franceza Provoquer, limba latina Provocare.

Varianta definitie 2: Provoca verb verifica cuvantul: raporta, referi.

Varianta definitie 3: Provoca verb
1. verifica cuvantul: instiga.
2. verifica cuvantul: asmuti.
3. a chema, a invita, (invechit) a provocarisi. (Îl - la lupta.)
4. a cauza, a crea, a da, a determina, a face, a pricinui, a produce, a starni. (Injectia i-a - o senzatie de inviorare.)
5. a cauza, a pricinui, a produce, (popular) a casuna, (invechit) a trage. (A - cuiva o suparare.)
6. verifica cuvantul: aduce.
7. verifica cuvantul: starni.
8. a isca, a naste, a produce, a ridica, a starni. (Expozitia a - multe discutii.)
9. verifica cuvantul: produce.
10. a (se) face, a (se) produce, a (se) starni. (Vestea a - valva.)
11. a lasa, a produce. (I-a - o vie impresie.)

Varianta definitie 4: Provoca verb, indicativ prezent 1 singular provoc, 3 singular si plural provoaca

Varianta definitie 5: A provoca provoc tranzitiv 1) (fiinte) A aduce (in mod intentionat) intr-o stare de iritare, indemnand la actiuni dusmanoase; a atata; a starni; a incita; a instiga; a porni; a intarata. 2) (procese, actiuni, stari etcetera) A face sa se produca; a pricinui; a cauza; a produce. 3) (persoane) A excita prin comportare, atitudine etcetera Aceasta femeie provoaca multi barbati. - la duel. /<fr. provoquer, limba latina provocare

Varianta definitie 6: Provoca verb I. tr.
1. A intarata, a atata. ♦ A impinge (pe cineva) in actiuni nesocotite sau necinstite; a instiga.
2. A cauza, a determina. ♦ A produce ceva cu intentie; a starni.
3. A chema la lupta, la o intrecere, la o discutie etcetera [P.i. provoc, 3,6 -oaca. / < franceza provoquer, limba italiana, limba latina provocare].

Varianta definitie 7: Provoca verb tr.
1. a indemna, a stimula printr-un act de sfidare; a atata, a instiga.
2. a cauza, a determina.
3. a chema la lupta, la o intrecere etcetera (< franceza provoquer, limba latina provocare)