Prozopopee
Definitie, sens si explicatie
1Prozopopée, prozopopei, substantiv feminin Figura retorica prin care autorul pune sa vorbeasca o persoana absenta, defuncta sau un personaj alegoric. [Varianta: Prosopopee substantiv feminin] – Din franceza Prosopopee, limba latina Prosopopeia.
2Prozopopee substantiv feminin, art. prozopopeea, g.-d. art. prozopopeii; plural prozopopei
3Prozopopée -i f.
Procedeu de retorica constand in a pune sa vorbeasca o persoana absenta, defuncta sau un obiect personificat. [G.-d. Prozopopeei] /<fr. prosopopee, limba latina prosopopoeia
Procedeu de retorica constand in a pune sa vorbeasca o persoana absenta, defuncta sau un obiect personificat. [G.-d. Prozopopeei] /<fr. prosopopee, limba latina prosopopoeia
4Prozopopée substantiv feminin Figura retorica prin care oratorul sau scriitorul se adreseaza lucrurilor neinsufletite, unui absent sau unui mort ca si cand ar fi de fata, ori le face sa vorbeasca prin expunerea lui ca niste fiinte vii; personificare. [Pronume -pe-e, varianta prosopopee substantiv feminin / < franceza prosopopee, limba latina prosopopoeia, conform limba greaca (veche) prosopon – persoana, poiein – a face].
5Prozopopée substantiv feminin figura retorica prin care autorul se adreseaza lucrurilor neinsufletite, unui absent sau unui mort. (< franceza prosopopee, limba latina prospopeia)