Pufăi
Definitie, sens si explicatie
1Pufăi interjectie (Adesea repetat) Cuvant care imita pufaitul lulelei. – Onomatopee.
Conform: p u f 1.
Conform: p u f 1.
2Pufăi, pufai, verb Iv.
Intranzitiv
1. A respira, a sufla greu si cu zgomot pe nari.
2. A fuma expulzand fumul cu mici intreruperi zgomotoase (provocate de dezlipirea brusca a buzelor). ♦ (Despre lulea) A scoate fum.
3. (Despre locomotive) A evacua aburul aflat sub presiune cu intreruperi ritmice, zgomotoase. – Puf1 + sufix -ai.
Intranzitiv
1. A respira, a sufla greu si cu zgomot pe nari.
2. A fuma expulzand fumul cu mici intreruperi zgomotoase (provocate de dezlipirea brusca a buzelor). ♦ (Despre lulea) A scoate fum.
3. (Despre locomotive) A evacua aburul aflat sub presiune cu intreruperi ritmice, zgomotoase. – Puf1 + sufix -ai.
3Pufăi verb
1. a pacai, (regional) a pascai. (- din lulea.)
2. verifica cuvantul: gafai.
1. a pacai, (regional) a pascai. (- din lulea.)
2. verifica cuvantul: gafai.
4Pufăi verb verifica cuvantul: fuma.
5Pufai verb, indicativ si conjunctie: prezent 1 si 2 singular pufai, 3 singular pufaie, imperfect 3 singular pufaia
6A pufăi -iesc intranzitiv 1) (despre fiinte) A respira cu zgomot, sufland brusc si cu putere aerul pe nari; a pufni. 2) (despre fumatori) A fuma expirand cu zgomot fumul. - din lulea. 3) (despre locomotive) A evacua brusc si cu intermitente aburul aflat sub presiune, producand zgomot; a face „puf-puf”. /puf + sufix -ui