Definitie Punct - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Punct, puncte, substantiv neutru I.
1. Semn grafic mic si rotund, asemanator cu o intepatura de ac, folosit ca semn de punctuatie, pentru a indica pauze intre propozitii sau fraze independente, pentru prescurtarea unui cuvant sau care se pune deasupra literelor „i”, „j” etcetera ♢ Doua puncte = semn de punctuatie constand din doua puncte (I 1) asezate unul deasupra altuia, folosit pentru a arata ca urmeaza o vorbire directa, o enumerare, o explicare sau o concluzie.
Punct si virgula = semn de punctuatie constand dintr-un punct (I 1) asezat deasupra unei virgule, folosit pentru a desparti partile componente ale unei perioade.
Puncte de suspensie sau puncte-puncte = semn de punctuatie constand din trei (sau mai multe) puncte (I 1) asezate in linie orizontala, folosit pentru a arata o intrerupere in sirul gandirii, al actiunii sau o omisiune dintr-un text reprodus. ♢ Expresie A pune punctul pe i = a preciza ce este esential intr-o chestiune, a trage concluzia. ♦ Figurativ (Cu valoare de interjectie) Gata! destul!
2. Semn conventional in forma de punct (I 1), care indica pe o harta asezarile omenesti, care marcheaza zarurile, piesele de domino etcetera sau care este pus la dreapta unei note muzicale pentru a-i prelungi durata cu inca o jumatate din valoarea ei.
3. Punct (I 1) folosit in matematica, indicand efectuarea unei inmultiri.
4. Fel de a coase, de a broda, de a croseta; model de cusatura, de broderie etcetera
5. (În sintagma) Punct tipografic = unitate de masura pentru lungime, folosita in tipografie, 0,376 mm.
6. Ceea ce se vede foarte mic din cauza departarii. ♦ Pata mica, rotunda, detasata pe un fond de alta culoare.
7. (În sintagma) Punct de ochire = locul din tinta in care tragatorul potriveste precis linia de ochire. II.
1. Figura geometrica plana fara nici o dimensiune (reprezentata prin partea comuna a doua linii care se intalnesc). ♦ Loc determinat pe o lungime, pe o suprafata, in spatiu. ♢ Punct medical (sau sanitar) = serviciu medical organizat in fabrici, uzine, santiere etcetera
2. Valoare a unei marimi, mai ales temperatura la care se produce un anumit fenomen.
Punct de topire. III.
1. Parte determinata in cadrul unei actiuni, al unei discutii, al unei probleme etcetera ♢ Expresie Punct de onoare = lucru, chestiune care angajeaza prestigiul, autoritatea, onoarea cuiva.
Punct de plecare (sau de pornire) = A) locul de unde pleaca cineva; B) inceputul unei lucrari, al unei actiuni.
A fi pe punctul de a... = a fi gata de a..., a fi pregatit sa...
Punct de vedere = aspectul sub care cineva priveste o problema sau atitudinea pe care o are fata de ea; mod de a gandi.
Din punct de vedere = in privinta..., sub raportul...
Din punct in punct sau punct cu punct = amanuntit, detaliat, pe larg.
A pune (ceva) la punct = A) a regla (un aparat sau un sistem tehnic) pentru a-l face sa functioneze in conditiile dorite; B) a aranja, a potrivi lucrurile asa cum trebuie, fara a neglija nici un amanunt; a restabili adevarul.
A fi pus la punct = a fi aranjat, bine imbracat.
A pune pe cineva la punct = a arata cuiva ce se cuvine si ce nu, a da cuiva o lectie de buna-cuviinta.
2. Moment, stadiu, faza, etapa de dezvoltare. ♢ Locutiune adverb Pana la un (sau la acest) punct = pana la o anumita limita sau etapa; intr-o anumita masura. ♢ Expresie Pana la ce punct = in ce masura, pana unde...
Punct mort = situatie fara iesire. ♦ (Adverbial) Exact, precis, fix. IV. Unitate de masura luata ca baza de clasificare, in special la sporturi. ♦ Unitate de masura pentru indicarea situatiei participantilor la unele jocuri (zaruri, carti, biliard etcetera). ♦ Unitate de masura pentru sporirea sau reducerea cursului valorilor mobiliare negociate prin bursa. ♦ Fiecare dintre diviziunile unei cartele pentru rationalizarea anumitor produse industriale; tichet detasat dintr-o astfel de cartela. ♢ Locutiune adjectiv si adverb Pe puncte = A) pe baza dreptului conferit de cartela; rationalizat; B) figurat fara a avea pregatirea corespunzatoare functiei pe care o ocupa. – Din limba latina Punctum (cu unele sensuri dupa franceza point).

Varianta definitie 2: Punct substantiv verifica cuvantul: pol.

Varianta definitie 3: Punct s., adverb , interjectie
1. substantiv (LINGV.) (invechit) picatura, soroaca. (A pus - la sfarsitul frazei.)
2. substantiv (LINGV.) puncte de suspensie = puncte-puncte (plural); puncte-puncte verifica cuvantul: puncte de suspensie (plural); punct si virgula = (Transilvania) coma punctata, (invechit) semicolon.
3. substantiv verifica cuvantul: comedon.
4. substantiv verifica cuvantul: articol.
5. substantiv verifica cuvantul: clauza.
6. substantiv loc. (În diferite - ale orasului.)
7. substantiv verifica cuvantul: faza.
8. substantiv verifica cuvantul: stadiu.
9. substantiv punct de vedere verifica cuvantul: parere.
10. adverb exact.
11. interjectie verifica cuvantul: ajunge!

Varianta definitie 4: Punct substantiv neutru, plural puncte (silabe punc-)

Varianta definitie 5: Punct -e n. 1) Pata foarte mica si rotunda. A face un -. 2) Semn de punctuatie avand forma unei astfel de pete, care se pune la sfarsitul unei propozitii sau dupa un cuvant prescurtat. ♢ Doua -e semn de punctuatie constand din doua puncte asezate unul deasupra altuia, care se pune, mai ales, inaintea vorbirii directe sau a unei enumerari. - si virgula semn de punctuatie constand dintr-un punct asezat deasupra unei virgule, care se pune intre partile componente ale unui enunt desfasurat. -e de suspensie (sau -e--e) semn de punctuatie constand din trei puncte asezate in linie orizontala si folosit pentru a arata ca gandirea este intrerupta sau ca o parte de propozitie este omisa. - tipografic unitate de masura a lungimii folosita in poligrafie (egala cu 0,376 mm). 3) Semn grafic pus deasupra elementelor „i” si „j” din alfabetul latin. ♢ A pune -ul pe „i” a se rosti cu precizie intr-o problema, nelasand posibilitati de echivoc. 4) Semn conventional de aceasta forma care indica ceva. - pe harta. 5) (in sport, in jocurile de hazard etc.) Unitate in care se apreciaza castigurile sau pierderile. 6) Element fundamental al geometriei plane, reprezentat de intersectia a doua linii. 7) Loc determinat in spatiu. ♢ - de reper a) semn sau obiect de orientare pe teren; b) fapt care serveste drept sprijin. - cardinal fiecare dintre cele patru directii care indica Nordul, Sudul, Estul si Vestul. - de ochire loc din tinta in care tragatorul isi potriveste linia de ochire. - mort situatie fara iesire. - medical unitate medicala primara. 8) Valoare a unei marimi (la care se incepe sa se topeasca o substanta solida). ♢ - de solidificare temperatura la care o substanta incepe sa treaca din stare lichida in stare solida. 9) Moment ce marcheaza o faza de dezvoltare. ♢ Pana la un (sau La acest) - pana la o anumita limita. 10) Loc sau parte din ceva. ♢ - slab parte slaba; loc sensibil. - de vedere mod cum intelege cineva o chestiune. Din - de vedere sub aspect. - cu - amanuntit, oprindu-se detaliat asupra fiecarei chestiuni. - de plecare (sau De pornire) a) loc de unde trebuie sa plece cineva undeva; b) inceput. A pune la - pe cineva a-i da cuiva o lectie de buna-cuviinta. A pune la - ceva a aduce ceva la conditiile cerute; a definitiva ceva. A pune - a termina. -! gata! /<lat. punctum

Varianta definitie 6: Punct substantiv neutru I.
1. Element fundamental al geometriei, reprezentat de intersectia a doua linii. ♢ Punct de incidenta = locul in care raza incidenta intalneste raza reflectata. ♦ Semn mic si rotund ca o impunsatura de ac.
2. Loc determinat in spatiu, in care se afla sau se intampla ceva. ♦ Loc pe un aerodrom unde sta echipa de elevi repartizati pentru zbor aceluiasi instructor. ♢ Punct cardinal = fiecare dintre cele patru directii principale ale orizontului, considerate in raport cu axa polilor; punct de aplicatie = locul delimitat de pe cuprinsul unui corp asupra caruia se exercita o forta.
3. Loc, regiune, parte.
4. Temperatura la care un corp isi schimba starea. ♢ Punct mort = a) momentul in care o piesa a unui mecanism isi inceteaza miscarea; b) momentul in timpul unei competitii cand organismul sportivului, din cauza suprasolicitarii, nu mai raspunde cu promptitudine cerintelor.
5. Unitate numerica luata ca baza de clasificare, in special in sport. II.
1. Semn grafic mic si rotund care se pune la sfarsitul unei fraze pentru a marca o pauza etcetera ♢ Punct tipografic = unitate de masura a lungimii folosita pentru materialul tipografic, egala cu 0,376 mm.
2. Parte, diviziune, fragment dintr-un intreg; capitol, paragraf.
3. Chestiune, problema. ♢ Punct de vedere = aspectul sub care este privita o problema, mod de gandire, parere.
4. Aspect, ipostaza, situatie; faza, treapta, perioada. [Plural -te, (invechit) -turi, varianta punt substantiv neutru / < limba latina punctum, conform franceza point, limba italiana punto].

Varianta definitie 7: Punct, puncte, substantiv neutru -
3. (Mat., in sint.) Punct de acumulare (fata de o multime de puncte data) = Punct cu proprietatea ca orice vecinatate a sa include cel putin un punct ce apartine multimii date. [MW]

Varianta definitie 8: Punct substantiv neutru
1. element fundamental in geometrie, reprezentat de intersectia a doua linii. o - de incidenta = locul in care raza incidenta intalneste raza reflectata. ♢ semn mic si rotund ca o impunsatura de ac. o a pune ŭl pe i = a ataca esentialul intr-o problema, a spune ce era mai important.
2. loc determinat in spatiu, in care se afla sau se intampla ceva. o - medical = serviciu medical organizat cat mai aproape de locul de munca (uzina, santier etcetera). ♢ loc pe un aerodrom unde sta echipa de elevi repartizati pentru zbor aceluiasi instructor. o - cardinal = fiecare dintre cele patru directii principale ale orizontului, considerate in raport cu axa polilor; - de aplicatie = locul delimitat de pe cuprinsul unui corp asupra caruia se exercita o forta.
3. loc, regiune, parte.
4. valoare a unei marimi la care se produce un fenomen specific. o - critic = stare critica; - mort = a) moment in care o piesa a unui mecanism isi inceteaza miscarea; b) momentul cand organismul sportivului, in timpul unei competitii, din cauza suprasolicitarii, nu mai raspunde cu promptitudine cerintelor.
5. unitate numerica luata ca baza de clasificare, in special in sport, in jocuri de societate etcetera
6. semn de punctuatie mic si rotund (.) care se pune la sfarsitul unui enunt pentru a marca o pauza, o abreviere sau, in matematica, dupa o cifra, insemnand efectuarea unei inmultiri etcetera o - de ochire = locul din tinta in care tragatorul potriveste linia de ochire; - tipografic = unitate de masura a lungimii folosita pentru materialul tipografic, egala cu 0,376 mm. ♢ pata mica rotunda pe un fond alb de culoare.
7. model al unei broderii, dantele, cusaturi etcetera
8. parte, diviziune, fragment dintr-un intreg; capitol; paragraf.
9. chestiune, problema. o - de vedere = aspectul sub care este privita o problema, mod de gandire, parere; - de onoare = ceea ce constituie mandria cuiva, angajeaza onoarea acestuia; a fi pe ŭl de a... = a fi gata sa... 10. aspect, ipoteza, situatie; faza, treapta, perioada. o a pune ceva la - = a) a regla, a repara ceva; b) a aranja lucrurile cum trebuie; a pune pe cineva la - = a-i da cuiva o lectie de buna cuviinta, a admonesta. (< limba latina punctum, dupa franceza point)

Varianta definitie 9: Punct (puncte), substantiv neutru –
1. Semn (grafic). –
2. Figura geometrica, valoare. –
3. Parte, moment, etapa. –
4. Unitate de masura.
Limba Latina punctum (secolul XVIII).
Este dubletul lui pont. – Derivat punct(u)a, verb, din franceza ponctuer; punctual, adjectiv , din franceza ponctuel; punctualitate, substantiv feminin, din franceza; punctuati(un)e, substantiv feminin, din franceza; punctiune, substantiv feminin, din franceza; contrapunct, substantiv neutru, din franceza contrepoint.