1
Puncționa, puncționez, verb I. Tranzitiv A face o puncție. [Pronunțat: -ți-o-] – Din franceză Ponctionner (după punct).
DEX – dicționarul explicativ
2
Puncționa verb I. tranzitiv A face puncții. [Pronume -ți-o-. / < franceză ponctionner].
DN – dicționar de neologisme
3
Puncționa verb tranzitiv a face o puncție. (< franceză ponctionner)
MDN – marele dicționar de neologisme
4
Puncționa verb, indicativ prezent 1 singular puncționez, 3 singular și plural puncționează
DOOM – dicționarul ortografic