Ordona
Definitie, sens si explicatie
1Ordona, (1) ordon, (2) ordonez, verb I. Tranzitiv
1. A da un ordin, a porunci, a comanda; a cere, a pretinde, a dispune. ♦ (Înv.) A prescrie un medicament, un tratament.
2. A pune in ordine, a aranja, a randui, a grupa anumite lucruri. [Varianta: (invechit) Ordina verb I] – Din franceza Ordonner.
1. A da un ordin, a porunci, a comanda; a cere, a pretinde, a dispune. ♦ (Înv.) A prescrie un medicament, un tratament.
2. A pune in ordine, a aranja, a randui, a grupa anumite lucruri. [Varianta: (invechit) Ordina verb I] – Din franceza Ordonner.
2Ordona verb I.
1. a comanda, a decide, a dispune, a fixa, a hotari, a porunci, a stabili, a statornici, (rar) a prescrie, (invechit si popular) a orandui, a randui, (popular) a soroci, (prin Banat si Transilvania) a priti, (invechit) a invata, a judeca, a poveli. (A - sa se faca astfel ...)
2. verifica cuvantul: porunci. Ii.
1. verifica cuvantul: aranja.
2. verifica cuvantul: organiza.
3. verifica cuvantul: alinia.
1. a comanda, a decide, a dispune, a fixa, a hotari, a porunci, a stabili, a statornici, (rar) a prescrie, (invechit si popular) a orandui, a randui, (popular) a soroci, (prin Banat si Transilvania) a priti, (invechit) a invata, a judeca, a poveli. (A - sa se faca astfel ...)
2. verifica cuvantul: porunci. Ii.
1. verifica cuvantul: aranja.
2. verifica cuvantul: organiza.
3. verifica cuvantul: alinia.
3Ordona verb, (porunceste) indicativ prezent 1 singular ordon, 3 singular si plural ordona; (randuieste) indicativ prezent 1 singular ordonez, 3 singular ordoneaza; conj. prezent 3 singular si plural ordone/ordoneze
4A ordona ordon tranzitiv 1) (urmat, de obicei, de o propozitie completiva cu conjunctivul) A cere in mod autoritar si oficial printr-un ordin; a impune; a comanda; a dispune; a porunci. 2) A pune intr-o anumita ordine; a aranja; a orandui; a clasa; a dispune; a aseza; a randui. /<fr. ordonner
5Ordona verb I. tr.
1. A porunci, a dispune, a comanda.
2. A orandui, a aranja, a randui. [P.i. ordon si -nez. / < franceza ordonner].
1. A porunci, a dispune, a comanda.
2. A orandui, a aranja, a randui. [P.i. ordon si -nez. / < franceza ordonner].
6Ordona verb tr.
1. a da un ordin, a porunci, a dispune, a comanda.
2. a orandui, a aranja, a randui. ♢ (matematica) a introduce o relatie de ordine pentru elementele unei multimi. (< franceza ordonner)
1. a da un ordin, a porunci, a dispune, a comanda.
2. a orandui, a aranja, a randui. ♢ (matematica) a introduce o relatie de ordine pentru elementele unei multimi. (< franceza ordonner)