Pâcâi
Definitie, sens si explicatie
1Pâcâi, pấcai, verb Iv.
Intranzitiv
1. A fuma, a trage din lulea, producand un sunet caracteristic; a pufai.
2. (Despre flacara lampii de petrol) A palpai cu zgomot. [Varianta: (regional) Pacai verb Iv] – Pac + sufix -ai.
Intranzitiv
1. A fuma, a trage din lulea, producand un sunet caracteristic; a pufai.
2. (Despre flacara lampii de petrol) A palpai cu zgomot. [Varianta: (regional) Pacai verb Iv] – Pac + sufix -ai.
2Pâcâi verb verifica cuvantul: pufai.
3Pâcâi verb verifica cuvantul: pascai.
4Pacai verb, indicativ si conjunctie: prezent 1 singular pacai, 3 singular si plural pacaie, imperfect 3 singular pacaia
5A Pâcâi pacai intranzitiv 1) A fuma producand un sunet scurt caracteristic; a trage fum (din pipa sau din tigara), facand „pac-pac”. 2) (despre flacara lampilor sau a felinarelor cu petrol) A arde tremurat, cu pocnete usoare. /pac + sufix -ai
6Pacai, pấcai, verb Iv (popular)
1. a fuma, a trage din lulea, producand un sunet caracteristic; a pascai, a pufai.
2. (reg.; despre flacara lumanarii de petrol) a palpai cu zgomot.
3. (reg.; despre firele de ata) a se rupe provocand un sunet caracteristic.
4. (reg.; despre bibilici) a produce sunetul caracteristic speciei.
1. a fuma, a trage din lulea, producand un sunet caracteristic; a pascai, a pufai.
2. (reg.; despre flacara lumanarii de petrol) a palpai cu zgomot.
3. (reg.; despre firele de ata) a se rupe provocand un sunet caracteristic.
4. (reg.; despre bibilici) a produce sunetul caracteristic speciei.