Definitie Păduche - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: PĂdÚche, paduchi, substantiv masculin
1. Nume generic dat mai multor specii de insecte parazite care traiesc pe corpul oamenilor si al unor animale (Pediculus). ♦ Epitet dat unui om care nu munceste si traieste din munca altuia; parazit.
2. Nume dat unor insecte parazite care traiesc pe frunzele, ramurile sau tulpinile plantelor, hranindu-se pe seama acestora.
3. Compus: paduche-de-lemn = plosnita. – Limba Latina Peduculus.

Varianta definitie 2: PĂdÚche substantiv verifica cuvantul: capusa.

Varianta definitie 3: PĂdÚche substantiv (ENTOM.)
1. (Pediculus capitis) (prin Muntenia) miscoce, (prin Banat si Transilvania) miscoi, (prin Transilvania) miscotei (plural), (prin Moldova) nicoret.
2. (Phthirus pubis) (popular) limba latina
3. (Pediculus vituli) (regional) hara
4. paduche-de-lemn verifica cuvantul: plosnita; paduche-de-pene-si-de-par (Mallophaga) = padu-che-malofag; paduche-malofag verifica cuvantul: paduche-de-pe-ne-si-de-par; paduchi-testosi (Coccinea) = coccide (pl).

Varianta definitie 4: Paduche substantiv masculin, plural paduchi

Varianta definitie 5: PĂdÚche -i m. 1) Insecta parazita hematofaga, de talie mica, care traieste, de obicei, pe corpul omului si al altor fiinte. 2) Insecta parazita de diferite marimi, care ataca unele plante sugandu-le seva. ♢ --de-lemn insecta parazita nocturna, hematofaga, de talie mica, cu corp plat de culoare rosiatica, cu miros neplacut; plosnita. /<lat. peduculus

Varianta definitie 6: Paduche (paduchi), substantiv masculin – Insecta parazita (Pediculus capitis). – Mr., megl. piducl’u, istr. peducl’u.
Limba Latina peduculus (Puscariu 1240; Candrea-Dens., 1302; REW 6361), pe care Petronius il folosea deja in forma peduclus; conform vegl. pedoklo, limba italiana pidocchio, prov. pezolh, franceza pou, cat. poll, sp. piojo, port. piolho. – Derivat paducherie, substantiv feminin (multime de paduchi); paduchernita, substantiv feminin (coltul-babei, Tribulus terrestris; planta contra paduchilor, Lepidium ruderale); paduchia, verb (a se cauta de paduchi), pe care Puscariu 1241 il duce pina la limba latina peduculare, este probabil un der. interior; paduchios, adjectiv (cu paduchi), mr. piducl’os deriva, dupa Puscariu 1242, din limba latina peduculosus. – Conform: paducel.