Varianta definitie 2: Palai (-aesc, -it), verb –
1. (Moldova) A arde cu flacara. –
2. A filfii, a flutura. – Varianta palui.
Creatie expresiva, care se bazeaza in acelasi timp pe ideea de „a arde” si pe cea de „a lovi”, proprie lui „a pali” ca si pe cea de miscare ritmica, exprimata prin repetitia pa-la.
Se foloseste mai ales in forma triplata palalai, verb (a arde; a flutura; a tremura; Olt., a turui, a birfi), cuvint evident expresiv (Iordan, BF, II, 185), conform talalai, bananai etcetera, pe care Pascu, Suf., 200 il reducea la pala. – Derivat palalaie, substantiv feminin (flacaraie; obiect exagerat de inalt); palalau, substantiv neutru (obiect foarte inalt; bat, prajina); palapai, verb (Oltenia, a arde), incrucisare cu pilpii; palaurdi, verb (Mold., a fugi, a scapa, a se risipi ca fumul), cu un sufix care pare de origine limba tiganeasca:, palatoandra, substantiv feminin (femeie stricata), cu sufix -oandra, conform buleandra, fleandura, hoandra (Cihac, II, 239, il explica prin ceh. palanda „pat” si Philippide, Principii, 151, prin palat, fara indoiala inselat de analogia aparenta cu curtezana ‹ curte), cuvint rar care apare numai in vechile dictionare; palaurat, adjectiv (prost, ticnit), in Banat; palavatic, adjectiv (ticnit, traznit; prost; badaran), varianta palavatic, coincide cu limba neogreaca: παλαβός, bulgara palav (Scriban), rut. pulevatik (Candrea), fara sa se poata hotari pina la ce punct depinde de ele. – Conform: pali.
litere.
