Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Pălărie

1 * Cuvantul cu diacritice: pălăríe
Cuvantul fara diacritice: palarie

Definitie: PĂLĂRIE, pălării, substantiv feminin 1. Obiect folosit pentru acoperirea capului, format dintr-o calotă de pâslă, de paie, de pânză etcetera (cu boruri). ♢ Expresie (Familiar) A lovi (sau a plezni) (pe cineva) în pălărie = a spune cuiva o vorbă înțepătoare, a da cuiva o veste neașteptată și neplăcută. 2. P. anal. Partea superioară, în formă de pălărie (1), a unor ciuperci. ♦ Discul fiorii-soarelui, în care sunt înfipte semințele. ♦ Abajur. ♦ Căpăcel de metal de la o lampă cu petrol, cu o deschizătură prin care iese fitilul. 3. Compus: (Botanica) pălăria-șarpelui = ciupercă otrăvitoare cu pălăria (2) roșie cu pete albe (Amanita muscaria): pălăria-cucului = plantă erbacee din familia geraniaceelor, cu flori roșii-brune sau violet-închis, folosită ca plantă medicinală (Geranium phaneum). 4. (Geol.; în sintagma) Pălărie de fier = zonă superficială oxidată a unui zăcământ metalifer. – Etimologie necunoscuta

2 * Cuvantul cu diacritice: pălăríe
Cuvantul fara diacritice: palarie

Definitie: PĂLĂRIE substantiv verifica cuvantul: abajur.

3 * Cuvantul cu diacritice: pălăríe
Cuvantul fara diacritice: palarie

Definitie: PĂLĂRIE substantiv 1. (Transilvania și Banat) clop, (argotic) găină. (Și-a pus - pe cap.) 2. (regional) plească. (- la o lampă cu petrol.) 3. (BOTANICA) căciulă. (- la ciuperci.) 4. (BOTANICA) pălăria-cucului (Geranium phaeum) = (regional) andrișea, pliscariță, priboi, sovârf, dedânsele; pălăria-șarpelui (Amanita muscaria) = muscariță.

4 * Cuvantul cu diacritice: pălăríe
Cuvantul fara diacritice: palarie

Definitie: pălărie substantiv feminin, art. pălăria, g.-d. art. pălăriei; plural pălării, art. pălăriile

5 * Cuvantul cu diacritice: pălăríe -i
Cuvantul fara diacritice: palarie

Definitie: PĂLĂRIE -i f. 1) Acoperământ pentru cap, format dintr-o calotă cu boruri. - de paie. ♢ A pocni (sau a plesni) (pe cineva) drept în - a-i atinge punctul vulnerabil. 2) Parte componentă a unor obiecte sau a unor plante care are forma unui astfel de acoperământ (aflat pe un suport). -a ciupercii. ♢ -a-șarpelui ciupercă foarte otrăvitoare, având partea superioară roșie cu pete albe; muscariță. - de fier porțiune oxidată, aflată la suprafața unui zăcământ de metal. [G.-D. pălăriei] /Origine necunoscuta

6 * Cuvantul cu diacritice: pălăríe pălăríi
Cuvantul fara diacritice: palarie

Definitie: pălărie (pălării), substantiv feminin – Obiect de îmbrăcăminte cu boruri folosit pentru acoperirea capului. Probabil din limba italiana cappelleria (P. Panaitescu, BL, XIII, 155). Celelalte explicații sînt nesatisfăcătoare: din rom. păr (Tiktin); din limba greaca (veche) φαλαρίον (Diculescu, Elemente, 470); din limba latina pariolum › limba italiana paiuolo „ceaun” (Scriban). – Derivat pălărier, substantiv masculin (persoană care confecționează, repară sau vinde pălării); pălărierie, s.fr. (atelier de pălării). Din rom. provine bulgara palarija (Capidan, Raporturile, 223; Bernard 34).