Definitie Pălărie - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: PĂLĂRiE, palarii, substantiv feminin
1. Obiect folosit pentru acoperirea capului, format dintr-o calota de pasla, de paie, de panza etcetera (cu boruri). ♢ Expresie (Familiar) A lovi (sau a plezni) (pe cineva) in palarie = a spune cuiva o vorba intepatoare, a da cuiva o veste neasteptata si neplacuta.
2. P. anal.
Partea superioara, in forma de palarie (1), a unor ciuperci. ♦ Discul fiorii-soarelui, in care sunt infipte semintele. ♦ Abajur. ♦ Capacel de metal de la o lampa cu petrol, cu o deschizatura prin care iese fitilul.
3. Compus: (Botanica) palaria-sarpelui = ciuperca otravitoare cu palaria (2) rosie cu pete albe (Amanita muscaria): palaria-cucului = planta erbacee din familia geraniaceelor, cu flori rosii-brune sau violet-inchis, folosita ca planta medicinala (Geranium phaneum).
4. (Geol.; in sintagma) Palarie de fier = zona superficiala oxidata a unui zacamant metalifer. – Etimologie necunoscuta

Varianta definitie 2: PĂLĂRiE substantiv verifica cuvantul: abajur.

Varianta definitie 3: PĂLĂRiE substantiv
1. (Transilvania si Banat) clop, (argotic) gaina. (Și-a pus - pe cap.)
2. (regional) pleasca. (- la o lampa cu petrol.)
3. (BOTANICA) caciula. (- la ciuperci.)
4. (BOTANICA) palaria-cucului (Geranium phaeum) = (regional) andrisea, pliscarita, priboi, sovarf, dedansele; palaria-sarpelui (Amanita muscaria) = muscarita.

Varianta definitie 4: Palarie substantiv feminin, art. palaria, g.-d. art. palariei; plural palarii, art. palariile

Varianta definitie 5: PĂLĂRiE -i f. 1) Acoperamant pentru cap, format dintr-o calota cu boruri. - de paie. ♢ A pocni (sau a plesni) (pe cineva) drept in - a-i atinge punctul vulnerabil. 2) Parte componenta a unor obiecte sau a unor plante care are forma unui astfel de acoperamant (aflat pe un suport). -a ciupercii. ♢ -a-sarpelui ciuperca foarte otravitoare, avand partea superioara rosie cu pete albe; muscarita. - de fier portiune oxidata, aflata la suprafata unui zacamant de metal. [G.-D. Palariei] /Origine necunoscuta

Varianta definitie 6: Palarie (palarii), substantiv feminin – Obiect de imbracaminte cu boruri folosit pentru acoperirea capului.
Probabil din limba italiana cappelleria (P. Panaitescu, BL, XIII, 155).
Celelalte explicatii sint nesatisfacatoare: din rom. par (Tiktin); din limba greaca (veche) φαλαρίον (Diculescu, Elemente, 470); din limba latina pariolum › limba italiana paiuolo „ceaun” (Scriban). – Derivat palarier, substantiv masculin (persoana care confectioneaza, repara sau vinde palarii); palarierie, s.fr. (atelier de palarii).
Din rom. provine bulgara palarija (Capidan, Raporturile, 223; Bernard 34).