Pătlagină
Definitie, sens si explicatie
1Pătlagină, patlagini, substantiv feminin Gen de plante erbacee cu frunzele de obicei ovale, dispuse in rozeta la baza tulpinii, cu flori grupate in spice, de culoare roz sau albastrui, folosite in medicina datorita unor calitati expectorante si a unor proprietati care accelereaza cicatrizarea ranilor (Plantago); planta care apartine acestui gen. – Limba Latina Plantago, -Ginis.
2Pătlagină substantiv (Botanica)
1. (Plantago major) (regional) minciuna, iarba-bubei, iarba-de-cale, iarba-grasa-de-gradina, iarba-mare, limba-boului, limba-oii, placintica-vacii.
2. (Plantago lanceolata) (regional) carutele (plural), limbarita, coada-soricelului, iarba-taieturii, limba-baltilor, limba-broastei, limba-oii, limba-sarpelui.
3. (Plantago media) (regional) iarba-de-cale, limba-manzului, limba-oii.
4. (Plantago gentianoides) (regional) limba-oii.
1. (Plantago major) (regional) minciuna, iarba-bubei, iarba-de-cale, iarba-grasa-de-gradina, iarba-mare, limba-boului, limba-oii, placintica-vacii.
2. (Plantago lanceolata) (regional) carutele (plural), limbarita, coada-soricelului, iarba-taieturii, limba-baltilor, limba-broastei, limba-oii, limba-sarpelui.
3. (Plantago media) (regional) iarba-de-cale, limba-manzului, limba-oii.
4. (Plantago gentianoides) (regional) limba-oii.
3Patlagina substantiv feminin (silabe -tla-), g.-d. art. patlaginii; plural patlagini
4Pătlagină -i f.
Planta erbacee cu frunze mari, ovale, dispuse in rozeta, si cu inflorescenta in forma de spic in varful unei codite lungi, folosita in scopuri medicinale. /<lat. plantago, -ginis
Planta erbacee cu frunze mari, ovale, dispuse in rozeta, si cu inflorescenta in forma de spic in varful unei codite lungi, folosita in scopuri medicinale. /<lat. plantago, -ginis
5Patlagina (patlagini), substantiv feminin – Iarba-mare (Plantago maior). – Varianta (Moldova) patlagina, platagina, (Oas) platanger.
Limba Latina platagĭnem (Puscariu 1288; Candrea-dens., 1360; Rew 6577), conform limba italiana piantagine, franceza plantain, sp. llanten.
Limba Latina platagĭnem (Puscariu 1288; Candrea-dens., 1360; Rew 6577), conform limba italiana piantagine, franceza plantain, sp. llanten.